Azi dimineață când m-am trezit, aruncându-mi ochii pe geam am văzut lumină și mi-am zis: „Cum dracu’ am dormit atât de profund”. M-am uitat la ceas. Era ora cinci. M-am uitat pe geam. În Agigea era zăpadă și strălucirea ei se reflecta prin geam. Agigea este o cumuna normală într-o Românie normală. Nicio o lamă nu-i pe stradă. N-am înțeles de ce România se va integra în normalitate, începând de ieri-alaltăieri, cum ne-a explicat premierul. Tot ce se întâmplă în România face parte din normalitate. Nu am informații despre ce se petrece în țară pentru că în Agigea, cu religiozitate, deși nu cred să aibe girul Înaltpreafericitului, în astfel de situații, „autoritățile” opresc curentul. După cateva ore în care am exersat clănțănitul din dinți a apărut lumina. Nu mult, suficient să aflu că în țară situația e precară. Autostrăzi închise, localități și chiar un judet, Constanța, izolate, ambulanțe care nu ajung la timp la pacienți, lipsă curent electric ți apă, rugi de la autorități „Stimați cetățeni, nu ieșiți din case!”, etc. Normal, iarna ne-a luat pe nepregătite. De ce vrea premierul o Românie normală? Nu-l înțeleg, nu este nimic anormal în România !
Cum mă simt în țara mea? Ca unul care sare, urlând, de la etajul doisprezece și pe la etajul doi iese Dragnea:
-Ce țipi așa, încă e bine!
Orice asemănare cu acțiunile PSD este pur întâmplătoare
1. Poporul trebuie să aibă mereu mintea ocupată cu altceva decât cu problemele lui adevărate
2. Poporul trebuie să perceapă conducătorii drept salvatori ai naţiunii
3. Poporul trebuie permanent pregătit pentru mai rău
4. Poporul trebuie să creadă că şi ceea ce guvernele îi pregătesc spre a trai mai rău este tot pentru binele său
5. Poporul trebuie să aibă o gândire care să nu-i permită sesizarea legăturii dintre cauze şi efecte
6. Poporul trebuie dezobişnuit să problematizeze realitatea şi să acţioneze sub impulsul emoţiilor
7. Poporul trebuie obişnuit cu satisfacţii ieftine, care să-i ocupe timpul şi să-l demotiveze în atingerea unor idealuri superioare
8. Poporul nu trebuie să aiba acces la mijloace de informare completă, exactă și corectă
9. Poporului trebuie să-i fie indus spiritul turmei
10. Poporul nu trebuie să creadă în existenţa strategiilor şi mijloacelor oficiale de manipulare
Tineri fiind eram mai inflăcărați, ardeam intens ceea ce-mi aduce aminte de un reporter, care transmitea despre un incendiu:
-Arde mai bine de trei ore, a spus la un post TV.
După un timp revine în studio și la întrebarea: care mai este situația?, răspunde:
-Acum, de trei ore arde mai bine.
Îmi aduc aminte de prima mea iubire. Să fiu scurt, folosesc senry-ul.
Plin de iubire-i
cântam o serenadă.
La geam e mă-sa.
Atunci am făcut primul duș îmbrăcat la patru ace. Am avut noroc,… n-avea ghivece la fereastră. Ceva mai târziu am păcălit-o pentru o plimbare în parc și pe scurt:
A bătut vântul
Ei i-a săltat fusta, mie
mi-a căzut fața.
S-au dus vremurile acelea. Acum, vorba cântecului „Mai vreau o minune în viața mea” … Bine, bine! Ce dracu’ să fac cu ea?! Ajuns la bătrânețe, nu pot să vă spun decât că tocmai au trecut câteva zile de când m-a sunat o distinsă colegă de facultate cu referire la întâlnirea noastră colegială, după peste 45 de ani, punându-mi o întrebare, de altfel legitimă și foarte directă:
-Când o punem?!
Puteam să-i răspund imediat. Sunt ardelean. Am stat un pic să cuget întrebându-mă „da’ de ce atâta grabă?” I-am răspuns ceva mai târziu:
-Dragă colega! Eu zic s-o punem în prima sâmbătă din septembrie. Pot să spun că am verificat. Este destul de lungă … vara asta. Astfel, ne vom putea bucura de ea chiar și în septembrie. În paranteză fie spus, eu pot s-o pun oricând, că vorba aceea „mie mi se fâlfâie”.
Am citind lucrarea de evaluare la limba română a unui elev. Trebuia să facă o compunere făra să depășească o pagină. Compunerea a început astfel: „Un cal a intrat în galop în pădure și tâgâdâm, tăgâdâm, tâgâdâm…” până la sfârșitul paginii. Am râs cu lacrimi. Elevul a fost notat cu doi, ceea cea ne demostrează, dacă îmi permiteți: profesorul examinator nu avea simțul umorului și făcând un „un exercițiu de imagine”, vorba premierului, care împreună cu ultimii miniștri de la Educație, reprezintă imaginea învățământului românesc, un învățământ fără imaginație, am ajuns la concluzia că nu trebuie limitată gândirea unui elev la o pagină.
Dacă elevul avea o libertate mai mare, examinatorul ar fi putut afla după câte pagini iese calul din pădure luând-o pe arătură, tâgâdâm, tâgâdâm … Astfel, lucrarea elevului ar fi devenit un document important pentru ministrul Mediului. Putea afla, după numărul de tâgâdâm, ce lungime avea pădurea, dacă a mai „galopat” pe acolo „Drujba lui Dumnezeu” sau a lui Schweighofer, oferind guvernului o imagine clară asupra situației pădurilor patriei, iar elevul urmând să fie racolat în PSD și numit ministru secretar de stat.
Nu înțeleg bulibășeala în care se „scaldă” analiștii, comentatorii și chiar cei ce intervin din public referitor la D-na Kovesi. Vreau să vă reamintesc că Tudorel a fost foarte clar: în baza legii 47 din 2004, articolul 118, punctul c, aliniatul 13, coroborat cu cu legea 1312 din 2008, articolul 71, punctul i, aliniatul 4, modificat prin legea 1417 din 2010, articolul 109, punctul j, aliniatul 24, care este completat de articolul 34 din legea 1533, la punctul „haș-tag” că nu mai rezist … Ce nu ați înțeles?
Aron after 65 