Despre armonie

Posted: aprilie 24, 2015 in Scrierile mele

Nu știu cum se interpretează la voi noțiunea de armonie în familie. Dacă este vorba de armonia fonică nu cred că există vreun bărbat să nu i se fii aplicat un timbru „fiscal” la voce: „Mai încet că ne aud vecinii!”. Nevasta te cearta cu „calm” și nu riscă „Ce nevastă nebună are vecinu’!” La noi, în familie, în afara de perioadele în care nu există armonie în rest este numai armonie. Eu o stric, în general, când vin cu câte o contribuție majoră la bunul mers al gospodariei. Mâine este sâmbătă și avem musafiri la masă. Ca deobicei, nevasta la cumpărături, eu la serviciu. Mă suna: „Vrei ceva deosebit?” Răspund invariabil „Nu!” După cinci minute: „Am găsit ceva deosebit”. „Ia!” „E prea scump”. „Nu lua”. După alte cinci minute: „Am găsit ceva la ofertă”. „Ia!” „Termenul de valabilitate e depășit”. „Nu lua”. „Da’ ce sa iau?”. Ce vrei tu, dragă!” Asta reprezintă „concordanța fonică”.
Eu vin de la serviciu, ea de la cumpărături. „Ce vrei să gătesc pentru mâine?” sunt întrebat. Ne-având cunoștinte culinare, altele decât cele de la clasele primare, îi spun invariabil „Ceva bun”. Imi explică, cu cuvintele ei, acel „ceva bun”, o combinație văzută la „Master chef”. Cu cuvintele mele, un fel de „maclavais”. „Știi!” continuă ea „pe marginile farfuriei pun niște paste și în mijloc…”, ceea ce am numit eu maclavais. Cum vă spuneam, de câte ori am o contribuție majoră la bunul mers al gospodăriei stric armonia în familie. I-am spus: „Eu nu l-aș pune la mijloc, l-aș pune în centru”.

Avocatul diavolului

Posted: aprilie 23, 2015 in Scrierile mele

Ieri venind de la serviciu deschid televizorul. Pe un post era Oana Zăvoranu. Am schimbat postul…Tot Oana Zăvoranu. Am schimbat postul…Tot Oana Zăvoranu. M-am oprit. Vorbea un avocat de-al babetei ce plecase la război pentru „nea nicu” junior. Nu mi-am dat seama dacă-i avocat sau preot. După cum vorbea parcă era Patriarhul în campania electorală a multpreacinstitului premier. In direct, cu Oana, acesta o gratula cu: sunteți o personalitate, o formatoare de opinii, un exemplu de urmat… M-am cărat de pe post de frică să nu-l aud: sunteți întruchiparea Fecioarei Maria. Ăsta da, avocat al diavolului.

Jurnalul unui rebel

Posted: aprilie 20, 2015 in Scrierile mele

Partea a XXIV-a

Octombrie 2012. In arena politică, o arenă mioritică şi dâmboviţeană, cu maimuţoi, denigratori, delapidatori, mincinoşi, plagiatori, nesimţiţi, prostcrescuţi, inculţi,…, de curând și-a facut intrarea sub egida usele şi primul oier al patriei. Vorba lui Eminescu “…scaunele instituţionale existente le-au umplut caraghioşii şi haimanalele, oamenii a căror muncă şi inteligenţă nu plăteşte un ban roşu, stârpiturile, plebea intelectuală şi morală…”
A început campania electorală. Ne vor spune vrute și nevrute și promisiuni ce nu vor fi-mplinite. Parcă-i văd cu fețe fandosite, cu aceleași replici binecunoscute, cu vechi acuze la vremile trecute, cu noi sloganuri, niște răbdări prăjite. Fi-va o campanie din casă-n casă, cu broboade și vorbă mincinoasă. Alții nu-s dar, cui îi pasă.
Ăsta-i oful lor cel mare, ca o boală ce nu doare. Ar sta pe vecie-n Parlament unde au parte de-un ciolan mai consistent. Ideea lor să prindă viață, o agață și de-un fir de ață. Speră ca lumea să-i înțeleagă promindu-i numai de bine și ca să-i voteze dau o șpagă. Mizează pe o lume derutată ținându-le atenția captată pe reduceri mari de plțăi și alte promisiuni deșarte, la care adaugă câteva oferte cu banalități.
V-o spun să știți. Niciodată nu se vor omorî cu treaba dar, nici n-or sta ca baba și cu sperante renăscute își vor baga bani în buzunar, vor s-ajungă miliardari, în top trei sute.
Ciolanul, dat câinelui la masa stăpânului, a devenit bun de ros, parc-ar fi mieros, pentru cei intraţi în politică, cu gând de Hopa-Mitică. Aleargă dupa el cu limba scoasă, şi gura gălăgioasă plină de propuneri şi de prelegeri.
Că tot ce s-a făcut în trecut o să se dreagă de ne-o fi lumea mai dragă,…măi dragă! Cât despre criză vă putem spune c-am făcut o analiză, economia va fi băgată-n priză, o să dudue că ne e frică să nu bubuie. Vom avea o creştere record, de la sud şi până la nord, fără harababură în infrastructură, străzi curate cu spray parfumate şi autostrăzi, să vă tot plimbaţi,… fără să-njuraţi.
In staţii se vor planta pomi fructiferi dacă ne votaţi,… măcar consilieri. Bucureştiul va fi plin de livezi, s-aveţi de-mbucat pe săturat…ceva ce n-ati visat. Transportul în comun va fi gratuit, va vor rămâne bani de cheltuit, măcar de-o bere şi-o felie de pâine cu miere.. Maşinile vor fi dotate cu aer condiţionat de-o să ne pomeniţi, când nu năduşiţi, …o să vă cruciti!
Şcolile vor fi dotate, chiar şi cele abandonate, grădiniţe nu numai pentu fiţe şi profesori şcoliţi… bine plătiţi.
Spitale, nenumarate, cu tot felul de aparate, în toate oraşele, la sate chiar şi-n zone indepărtate. Medici unu şi unu, fără taxe suplimentare şi n-o spunem în şagă,… chiar şi fără şpagă.
Salariile vor fi ajustate, pensiile majorate, şi suplimentate de la municipiu cu 200 lei, taxele diminuate, unele eliminate, de-o să rămâneţi uimiţi… de multumiţi.
Vom face metrouri în marile oraşe chiar şi între sate mai indepartate, n-o priviţi cu răutate…o să cădeţi pe spate.
La Cluj vom face un Disney Land cum n-a văzut Parisul, Londra şi Mizilul, pardon, m-a luat scrisul pe dinainte, ca doar trei sunt în lume, de-o să uitaţi cum v-aţi distrat cand aţi frecventat renumitul şi prea vestitul Dracula Park.
A să vă dăm la toti, o sumă de bani, drept garanţie, că vom manageria cum se cuvine…noi multumiţi şi voi cu buzunare pline.
Cu noi la putere veţi fi ca-n croaziere şi totul o sa fie ca o sindrofie, o să curgă lapte şi miere, căldură-n calorifere cu facturi mai mici, pentru bunici şi derogări pentru pensionari, bucate numai pe ales , benenţeles, tot la preţuri mici…să uitaţi de urzici.
Eu va dau un sfat.
Copii şi fraţi staţi puţin şi nu marjaţi, ascultaţi şi de boi vă depărtaţi. Că tot ce s-a făcut în trecut n-o să se dreagă, rămâne ca o moştenire pentru pomenire. Economia, e drept, va fi în creştere, dar ce vă intrigă, creşterea va fi negativă, motiv pentru care, rămân toate cum au fost şi cu-n cost mai mare să aibe ei ce băga în buzunare. Cât despre croaziere, numai prin frigidere în căutări deşarte, vom avea parte. Colindul lor e-un colidat pe unde nici neam de neamul lor n-a umblat. Noi vom rămâne-acasă şi vom jeli cu capul pe masă.
A început campania electorală. Intre timp operațiunea „Nașul” din „gara noastră mică” este în plină desfășurare. Relansată după vechea melodie, într-o versiune nouă, “ Glasul hoţilor din tren”. Nu vă bucuraţi, e vorba de “naşii” mici, ăia mari au imunitate, sunt în Parlament.
Ca un bun cetățean le propun un slogan: „PDL v-a adus pe marginea prapastiei, numai alegând USL veți face un pas înainte”. Co-copreședintilor USL le recomand să lucreze în echipă, vor putea da vina unul pe celălalt. Continuați cu nerespectarea regulilor, numai așa puteți duce la îndeplinire sarcinile. Dacă se contată că amândoi sunt de acord în anumite privinte, meritul este al lui Felix. Multpreacinstitului, la câte minciuni a spus i-a crescut nasul cît coloana infinitului, îi recomand, dacă are vreo idee să spuna că primii au avut-o „mai dragă” și „patru case”. Electoratul o va accepta mai ușor. Dacă vine cu vreo altă idee e bine să nu dezvăluie sursa, s-ar putea să fie prins cu copy-paste. Să amâne prezentarea bugetului pe 2013 în ianuarie. Valorile care ar părea corecte înainte de alegeri s-ar putea să fie eronate după alegeri iar, cele favorabile cetățeanului vor trebui să fie ignorate. E suficient să arate o „carte”, cât mai groasă, spunând „acesta este programul nostru!” Mulți îl vor crede pe cuvânt.
Crin va candida, se pare ca ar fi mai „safety”, în fieful multpreacinstitului. A făcut și o ruggăciune: de m-alegeți pe mine, vă jur…Vă pup și-n…frunte, adică pe cap. Mi-e rușine ce era să scap. Ar fi o greșeala, din partea lui, ca electoratul să-și dea seama că se grăbește să ajungă la Cotroceni. Acum ar fi momentul, ca istoric „competent”, să demonstreze că eşecul de la referendum, era inevitabil.
Ce să recomand electoratului? El știe mai bine decât mine. Votul negativ nu ajută la nimic, ciclul se repetă. Principiul „bunului simţ”, a rămas încadrat la diverse şi nimeni nu s-a ridicat la înălţimea lui. Nu credeţi în minuni din partea candidaților, în Biserica Sfântul Andrei din Constanța s-au mai descoperit nişte moaşte. Nu vă amăgiţi cu „vom creşte salariile”, vor avea grijă ca la sfârşit de lună să cumpăraţi mai puţine lucruri decât înainte. Nu uitați, vi se oferă o alternativă: fie votați un necunoscut, şi nu ştiți ce se va întâmpla, fie votați un cunoscut, şi ştiți ce s-a întâmplat.
Celor care au contribuit la guvernarea proastă le reamintesc că vor avea timp suficient să se refacă în opoziție.
Eu personal, m-am săturat să tot votez pentr-un “scăpat”. După revolta de la Timişoara ce cupruns-a toată ţara, l-am votat pe Iliescu, să scăpăm de Ceauşescu. La-nceput avea în cap un socialism cu faţă umană şi ne-a oferit capitalismul deşănţat cu faţă duşmană. L-am ţinut două mandate şi ca să scăpăm de comunişti i-am votat pe ţărănişti. In locul lui Iliescu a venit Constantinescu. N-a rezistat decât un mandat declarând că de politicieni s-a săturat. Ca să scăpăm de ţărănişti i-am votat din nou pe foştii comunişti. Este bine să ne amintim că l-am votat pe Iliescu pentru-al treilea mandat să scăpăm de extremistul Vadim. Ca să scăpăm de foştii comunişti, patronaţi de Iliescu, l-am votat pe Băsescu. Dupa primul lui mandat, votul fiind echilibrat, pentr-o noapte în care nu s-a-nchis o geana, oamenii lui Iliescu l-au sărbătorit pe Geoană. N-a fost cum s-a prorocit şi după numărare s-a produs multă rumoare, cel fericit n-a fost Iliescu, nici Geoana ci Băsescu. Acum e rândul lui Băsescu să fie schimbat printr-un votat, tot de scăpat, desi nu mai are dreptul la un nou mandat, dar partidul lui a fost la guvernare şi a guvernat cum a guvernat că tot românul doreşte un schimbat.
Acum, nu-mi rămâne decât să gândesc, cum ar fi firesc, nu la un vot de scăpat că eu personal m-am săturat. Aş vrea s-avem şi noi prinţip, să scoatem capul din nisip, unde stăm ascunşi precum un strut şi când ne trezim, sărim din lac în puţ.
Marinarul, la final, o să se plângă: electoratul a votat cu mâna stângă. A și uitat că ne-a aburit și pe mine și pe tine cu sloganul „trăiți bine!”.
Intr-o zi, mai la amiază, câinii îmi lătrară ca turbații, câini de pază, treceau mașini cu candidații. Aveau steaguri și lozinci, îmi făceau mătănii, în trecere prin dreptul meu. Joi se termină scandalul, lumea se va liniști un pic, ca vinul rece, de duminică, la picnic.
N-aș vrea sa mă simt un vinovat. De votul meu atârnă un nou schimbat. Deși sunt încă rezervat, am să merg la vot, nu-mi este greu, să nu se spargă toate-n capul meu.
O știre de ultima oră. „O studentă braziliană şi-a vândut virginitatea la licitaţie pe Internet, pentru suma de 780.000 de dolari. Catarina Migliorini, în vârstă de 20 de ani, a avut 15 oferte, iar cea mai mare a fost a unui japonez”. Cea mai mare …ce?!

Jurnalul unui rebel

Posted: aprilie 19, 2015 in Scrierile mele

Partea a XXIII-a

Septembrie 2012. Am pătruns în noua societate, blamată, ca fiind stricată, ani la rând, dar dorită, şi uite aşa, imediat după revolta din ’89, s-a dat drumul la capitalism. S-a dat drumul la vise şi ce e mai frumos, decât un vis de bunăstare ca afară. Poate că ar fi fost bine să avem fiecare, ca la maşini, un “gipies”, să ne îndrume la o adresă anume. Nu, nu vă gândiţi la acel “gipies’, împrumutat de mine, la plecarea în concediu, într-o zona mai puţin cunoscută pe care l-am fixat pe bordul maşinii, “jucându-mă” puţin, să văd cum funţionează. Era seara, înainte de plecare. Am renunţat la paharul meu de vin, mâncând numai nişte “papanaşi”, făcuţi de socrul meu,… tari, bărbăteşti,… ca nişte covrigi cu sare pe care, n-am putut să-i apreciez, că mi-ar mai fi plăcut şi… nu era bine nici să-i critic, stârneam două supărări în casă şi… iar nu era bine, când l-am auzit recunoscând “Am greşit, de puţin, reţeta.”
N-am băut nimic, ca să n-o aud pe scumpa mea soţie, cum îmi spune, hotărâtă, “Conduc eu!”. Motivul este cât se poate de simplu. Când conduce ea, eu, pe scaunul din dreapta, am două poziţii distincte şi în acelaşi timp alternative. Fie cu capul lipit de tetiera de pe bancheta din spate, fie cu nasul înfipt în parbriz şi cu ambele picioare pe o frână imaginară, ceea ce mi-ar fi conferit un confort dezagreabil. Riscam, ca ajunşi la o rudă de-a noastră, unde aveam de gând să facem pauza de prânz, s-o aud întrebând-o pe nevastă-mea “Da’ cine-i domnul din dreapta?” Aşa că, am condus eu oferindu-i o singură alternativă, poziţie de astronaut, cu privirea aţintită în oglinda parasolarului, de unde îşi putea urmării “schimbarea la faţă” şi din când în când să o aud şoptindu-mi , ca pe vremea când încă mai faceam dragoste “Mai încet dragule”.
Nu apuc bine să-i lipesc capul de tetieră când, îmi spune “Dă drumul la gipies”. Neobijnuit, uitasem de el. Comanda mi-a sunat ca un fel de “Petrică dă pe gesepe” şi bâjbâind din mers, ceva butoane, am reuşit să “aprind” ecranul care,… surpriză,… îmi arăta chiar drumul. Frumos. Diferenţă mare între cel de pe ecran şi cel de-afară. Mulţumit de mine şi de liniştea din maşină, perturbată, când şi când, destul de des, de zgomotele metalice ale capacelor de canalizare şi ale caroseriei, la fiecare groapă din asfalt, neocolită de “îndemanarea” mea, conduceam pe drumul ştiut când, din “cutia” de pe bord aud o voce “După o sută de metri faceţi la dreapta”. Mă gândeam că este o glumă,… dacă nu este nicio stradă la dreapta ? Era… şi vocea a continuat cu un glas plângăcios… “întoarceţi-vă!,… întoarceţi-vă!”. Primul impuls, fără să gândesc, încă netrezit cum trebuie, m-a făcut să-mi întreb nevasta “Ai pus tot ce trebuia în bagaje ? N-ai uitat nimic?” O undă de repros îmi vibra în timpane când “cutia” mă face să-mi revin “Reconfigurarea traseului. După o sută de metri faceţi la dreapta” şi cu aceiaşi voce plângăreaţă…”întoarceţi-vă!…întoarceţi-vă!”. Unde? La comunism, mi-am spus în gând. In niciun caz.
Capitalismul mă ispitea şi singura cale de a scăpa de el era să-i cedez. M-au contactat nişte tineri “capitalişti”, care-o ducea rău, de azi pe mâine, n-aveau bani nici de pâine, dacă n-aş vrea să-i ajut, nu c-un împrumut ci c-un sfat sau chiar să trec alături de ei cu drepturi depline, actionar adică şi dacă pot să-i scot din…anonimat. M-au invitat şi s-au fălit cu ce “sculă” şi-au luat, una vitală în meseria lor. M-am uitat lung la ea, mi-a plăcut şi i-am intrebat cât a costat. Când am aflat, le-am spus că pot să le-o vând la un preţ de douazeci şi cinci de ori mai mare, fără exagerare, mai ales că “scule” de-alea mai erau de vânzare, ceea ce i-a mirat, ochii mari au făcut şi chiar mi-au zâmbit crezând c-am glumit. După câteva zile au revenit. “Aţi vorbit serios, că ne-am gândit s-o vindem”. Oameni hotărâţi, unde mai găseau asemenea chilipir, simţeau deja banii foşnindu-le-n chimir. Aşa am plecat cu unul din ei la un beneficiar, pe care-l ştiam că-i ardea buza şi ar fi dat oricât să aibe şi el “scula” mult râvnită. Am plecat cu trenul, la clasa-ntâi. Şi acum pe scurt: discutat, semnat contract, cum am promis, plecat la masă, servit doi covrigi săraţi, drumul spre casă, la a doua, cu trenul, nu pe tampoane dar în picioare, motivare simplă, terminat banii.
S-au pus oamenii pe treabă, amenajând “scula” după un proiect făcut de mine. Şi pe scurt: terminat, transportat, receptionat, beneficiarii mulţumiți și ei, satisfăcuţi.
Ce-a urmat: ei şi-au cumpărat maşini. Grijulii, mie mi-au luat o uşă mai bună la apartament, să nu-mi spargă hoţii casa şi să-mi fure vreo idee că altceva n-aveam.
Ar trebui să fim mulțumiți. Multpreacinstitul este cel mai tânăr Prim Ministru (PM). O afirmaţie care mi-a adus aminte de Moisil: „este singurul lui defect, de care se va corecta în fiecare zi”. Visul lui era s-ajungă PM, să fie la Palatul Victoria şi să prezideze şedinte de guvern. Când s-a trezit, era PM, era la Palatul Victoria şi prezida şedinţe de guvern. In loc să guverneze, continuă să fie în opoziţie, ne minte, face mai mult politică şi critică guvernele anterioare. Toate astea mi-au adus aminte de Bacalbaşa.
Ziarisul şi prozatorul Anton Bacalbaşa a fost invitat într-o seară la o petrecere. Printre ceilalţi invitaţi se afla şi un general în retragere. Acesta tocmai citise volumul de schiţe satirice în care scriitorul demasca tarele vieţii cazone. Fără să ştie că scriitorul se afla chiar în faţa sa, generalul indignat ameninţa că îl va chema pe autor în faţa Justiţei pentru injurii aduse corpului ofiţeresc, la care Bacalbaşa a intervenit: „Lăsaţi-l, domnule general. Cine ştie ce amărât o fi şi scriitorul ăsta. Nu vedeţi? Până şi numele îl are ca vai de capul lui: ba cal, ba şa!”
USL s-a înregistrat la BEC ca alianţă politică. Alianţa de Centru Stânga s-a unit cu Alianţa de Centru Dreapta. Știu unde bat. Le urez să-şi dea cu stângu-n dreptul.
Felix l-a convins pe academicianul Dinu Giurescu să candideze pentru USL. Cică durerile lui ar fi şi ale lui Felix. Amândoi sunt bolnavi. Vor merge la acelaşi spital, pardon…colegiu.
Invăţătoarea aflată în greva foamei a pus-o. Candidează pentru USL.
Dâncu, sociologul de serviciu, a făcut urmatoarea declaraţie “Nu ştiu dacă sunt atât de mândru pe cât ar trebui, dar ştiu sigur că sunt recunoscător acestei ţări, simt că am o datorie imensă faţă de ţara mea.” Dacă o plăteşte, ne-am scos.
Vicepreşedintele Senatului, un pesedist: “Ar fi o dramă ca Mircea Diaconu să nu fie revocat”. Eu zic c-ar fi o comedie.
“O monarhie constituţională este forma cea mai convenabilă de guvernare pentru o ţară ca România”, a spus Crin. In sfârşit, şi-a dat seama că nu va ajunge niciodată Preşedinte. Vorba românească “să moară şi capra vecinului”.
“De remarcat Realpolitik-ul practicat în ultima vreme de catre USL, un Realpolitik “corcit”, de tip dâmboviţean, ce contribuie, deasemenea, în mod indirect la supravieţuirea PDL.” ….Prost să fi, noroc să ai.
Ne așteptăm la nașterea unei noi societăți, societatea uselistă (m-a inspirat nenea Iancu) a cărei emblemă nu poate reprezenta decât un naționalist, cu chipul lui Șova, zdrobind, falnic, cu călcâiul gâtul lui Băsescu, care scrâșnește din dinți și face semne cu ochiul.
Singura deosebire dintre membrii societății va fi sexul. Nu vor fi acceptați gemenii de tip copy-paste. Pot da naștere la interpretări.
In general, se va vorbi românește chiar dacă limba nu se cunoaște perfect dar, se recomandă numai cuvinte cu dublu înţeles, să se poată replica “eu nu asta am vrut să spun”. Dacă li se vor lua un interviu de către vreun jurnalist de la El Pais, vorbitor de limbă română, se recomandă a se preciza ca el n-a înțeles, uselistii i-au vorbit englezește. Se scoate din vocabular cuvântul “deosebit” care creează unele ambiguităţi ca: “deosebit de inteligent” s-ar putea traduce “prost”, “deosebit de frumos” s-ar putea traduce “urât” şi aşa mai departe. Sensul cuvântului “plagiat” va fi “studiu aprofundat”, cuvântul “copie” se va folosi numai la notariat, derivatele sunt scoase din vocabular.
Pentru propagandă se va folosi trustul extraordinarului eminent Felix. Toţi jurnaliştii noii societăţi trebuie să posede buze groase şi pufoase, care au urmat cel puţin un masterat, cu practică de cel puţin trei ani, în “pupincurism”, la o Universitate de renume mondial din Vietnamul de Nord.
Membrii noii societăţi sunt obligaţi să se căsătoarescă numai cu membrele societăţii, iar când membrele s-au epuizat se pot face căsătorii între membri de acelaşi sex cu condiţia ca sexul să fie diferit. Membrele societăţii, cele cu sex contrar membrilor, trebuie sa fie bune. Bune-bune! Îndată ce o membră devine mamă, ceea ce presupune, după caz, un membru s-ar putea să fie tatăl, este datoare să-si înscrie imediat copilul în noua societate. Membrii societăţii al caror sex este contrar membrelor, nu sunt obligaţi să alăpteze. Toţi membrii societăţii trebuie să facă dreptul. Când termină de făcut dreptul se pot apuca de stângul.
O știre de ultima oră. Oierul de la PeNeGe, fu primit de PeNeLe în zbor, fredonând un cântec de dragoste, cu zornăit de bani şi câteva miimi de procente pentru Crinişor. Visul lui Crin e să fie “preşedinte”. Liberalii sunt, vorba lui Crin “oameni care înţeleg că PNL şi valorile sale sunt atât de puternice încât 50 de Gigi Becali nu vor putea să schimbe aceste valori”.
Apă de ploaie, degeaba se infoaie, Crin s-a umplut cu căcăreze şi ce nu ştie el dar ştim noi: „e suficient un par pentru un car cu oale”.

Mă bucur

Posted: aprilie 18, 2015 in Scrierile mele

Am auzit că badea Gâdea s-a dus cu ursu’ la Las Vegas și a câștigat medalia de argint. Mă bucur că  Antenele promovează tradițiile românești.