Amintirile ce mă rănesc
Şi simt că mă omoară
Le-arunc la barza chioară
Să-şi facă cuib, vreau să trăiesc
Ideea mă face să zâmbesc
Nu-i o treabă prea uşoară
Ca amintirile ce mă rănesc
Să le-arunc la barza chioară
Mi se pare a nu fi omenesc
S-o văd în cuib ş-apoi că zboară
Lăsându-mi cuibul să-l privesc
Făcut din amintiri ce mă rănesc.
Boc, c-o batistă albă-n vârf de băţ al mâinii
Spusa binele făcut da-s morţi în apele fântânii
Alăturea îi stă guvernul, împreună cu el pică
Elena Udrea nu mai gungureşte ca o turturică
Crosetează-n gând botoşei din lână groasă
Cel de la interne-i obosit, are faţa somnoroasă
Multe nopţi pierdute cu oamenii ieşiţi în stradă
Pentru cel din învăţământ deschid o acoladă
(La câte greşeli gramaticale a făcut, era cazul)
Celui de la comunicatii i s-a înroşit obrazul
De sudalmele primite de la cei ascultaţi pe fir
Ministrul agriculturii: la toamna veţi culege jir
Vremea n-a ţinut cu noi, a rămas totul în pământ
Finanţistul tace, de salarii nu scoate un cuvânt
Nu-s bani de dat, numai de luat, pentru noi averi
Alte lucuri de muncă nu există, degeaba speri
……………………………………………………………….
Am avut senzaţia că cer la bun rămas iertarea
Nu putem să-i imbrăţişăm, le oferim uitarea
Întotdeauna, cînd apare-un caz ce trebuie anchetat se-angajează un expert, funcţie de siţuatie, cel mai adesea incert, c-aşa-s interesele, să dea bine la proces, să bage pumnu-n gura celor care nu-s experţi deşi i-ar putea scoate din situaţie, cu argumentaţie.
Pe când eram şef la mecanizare, într-o intreprindere mare, mi s-a cerut o situaţie, fără agitaţie şi cu oarece aproximaţie despre consumul de benzină şi de motorină la maşinile din dotare, toate foarte atrăgătoare, spunându-mi-se să iau cateva la întâmplare. Nu eram un expert în maşini şi în consumuri dar ştiam să citesc un kilometraj şi să-l compar, simplu, fără un efort prea mare cu cele scrise şi transcrise în manuscrise şi aşezate-ntr-un dosar de contabilitate. Ce-am găsit? La o singură maşină, fraudă de peste cinci sute de milioane lei vechi, produsă în câteva luni, deci nu multe, atât cât să tresalte spirite. Ce s-a întâmplat este simplu de relatat…el, un șef, cel cu frauda, lucrează tot acolo.
Asta mi-a amintit de o chestie mai veche, contrarie, pe vremea când mă ocupam de scafandrerie, o meserie grea, riscantă dar frumoasă, ca o aventură, care pe lângă bucurii şi satisfacţii mai poate aduce şi tristeţi când unul dintre colegi işi pierde viaţa, prilej de plânsete pentru cei apropiaţi şi de panică pentru cei implicaţi, urmând ancheta. Deşi eram considerat, de mulţi, ca un expert, ştiind tot ce-n seamnă să te “rişti”sub apă, nu am fost numit niciodată într-o comisie de expertiză, ci eram consultat, pe la colţuri, să mi se citească pulsul, să-şi facă o impresie, c-aveau o obsesie şi un dosar “beton” prezentat la expertiză pentru analiză Dupa ce se obţinea, cu confort, o vină pe mort, urma o altă analiză, internă, unde cum toţi se aşteptau, mereu, urma s-o prezint eu. Am luat dosarul “beton” şi l-am făcut “chirpici”, un fel de balegă de cal cu paie, ce la ploaie se înmoaie şi le-am dărâmant “şandramaua”…na beleaua… făcând vinovat şeful, că nu l-a antrenat şi a murit într-o apă până-n brâu folosind un aparat, pe care dacă nu-l cunoşti, te omoară şi pe uscat. Ce-a urmat? E simplu de relatat. A venit “revoluţia” şi s-a facut dreptate
EL: imobilizat într-un pat de scânduri, cu mult timp de ganduri, n-a fost mutat.
SEFUL: avansat discret prin decret, ataşat pe profil, undeva în vest, loc mai celest
EU…am părăsit sistemul…abătut şi c-o durere… ce-o simt şi-acuma în sezut
Aron after 65 