Amintirile ce mă rănesc
Şi simt că mă omoară
Le-arunc la barza chioară
Să-şi facă cuib, vreau să trăiesc
Ideea mă face să zâmbesc
Nu-i o treabă prea uşoară
Ca amintirile ce mă rănesc
Să le-arunc la barza chioară
Mi se pare a nu fi omenesc
S-o văd în cuib ş-apoi că zboară
Lăsându-mi cuibul să-l privesc
Făcut din amintiri ce mă rănesc.
Mi se pare ca esti suparat tarrrreeee!
Da’ trece ca o boare
Si n-are cum sa te omoare
Pentru ca DOCTORU’ tare
Mai bine zimbeste intr-o raza de soare
Si poate ca durerea dispare
Cit despre barza chioara
Las-o pe ea s-o doara