Ce-mi doresc eu mie

Ce-mi doresc eu mie dulce Românie?
Să-mi duc soţia la o crâşmă că mi-e dor
In braţele nervoase s-avem câte-o tărie
Gândi-vom la trecut că n-avem viitor
De venin e plină cupa, spumegă pocalul
Politrucii mândrii asta ne servesc
Ei rămân ca stânca unde i-a dus valul
Dulce Românie asta n-o doresc

Mi-aş dori să-i văd una cu pământul
Fugind aiurea, călcâie fumegând
Din spate să le vină-n ajutor şi vântul
Iar eu şi cu soţia în crâşmă triumfând
Ne vom scalda-n lumini multicolore
Ii voi şopti în graiul dulce românesc
Cuvinte vechi ce-au făcut-o să m-adore
Dulce Românie asta mi-o doresc

Vor acum sa dea cu min’ la pace
Incearcă să mă-mbroboade surâzând
Să m-orbească nu e chip, nu le dau pace
Le suflu-n lampă să nu o văd arzând
Si când printre noi o să coboare
Din paharul cu venin am să-i servesc
Vom arde durerea noastră în altare
Dulce Românie asta mi-o doresc

Ce-mi doresc eu mie dulce Romanie?
Să-mbătrânesc frumos, să mai fac amor
Să mai simt în mine a tinereţii bărbăţie
Să mai pot petrece din noapte pân-n zori
Să vă presar in suflet câte-o bucurie
Să mai colid cât pot pe plaiul românesc
Să văd pe chipu-mi renescând mândrie
Dulce Românie asta mi-o doresc

Bătrânelul de pe strada mea

Ieri mergând pe jos, la mine pe stradă, m-am văzut cu-n bătrânel simpatic ce stă la două case de mine, ne întâlnim din când în când la un chioşc să cumpărăm pâine Un bătrânel ce dăduse deja bineţe la a doua bătrâneţe, dar se ţinea bine…de gard să nu alunece pe gheaţă. Era aproape-ngheţat, dorea să mai schimbe-o vorbă că nu-i mai funcţiona  cablul. Vrea să afle de la mine ce s-a-ntâmplat cu Boc, ce se ştie de Domn Băsescu, dacă-i dus cum s-a propus, dacă mai sunt mitinguri în ţară  şi dac-o să ningă pân la vară. N-am apucat să-i povestec tot ce ştiam despre Boc că văzându-mă cu chef şi intrat în joc a-nceput să-mi povesteasca de la ’48 încoace tot ce se-ntâmplase. La câte mitinguri a participat şi cu ce urmări s-au soldat pân-aproape-am îngheţat.

In final mi-a spus: Ascultă mă băiete, aşa mă vedea el privindu-mă pe îndelete. Intotdeauna după şi chiar în timp de mitinguri apar noi guri, ce vor la putere concret si ăştia-s aceia ce profită direct. Apoi mai sunt ăia ce stau la căldură, un fel de cotitură să fiu înţeles bine de tine, adică stau de-o parte să aibe şi ei de ceva parte, dar sar măcar cu gura şi-şi flutură candidatura. Sunt hoţii ce profită direct sau indirect de nemulţumirile oamenilor. Aşa că, mă-i băiete, nu vreau să mai aud de ei, n-o să fac reclamaţie la cablu şi mi-a părut bine că te-am văzut.

A deschis poarta, a intrat în curte. Am rămas, un timp, urmărindu-l cu privirea cum dispare bătrânul acela simpatic ce dăduse deja bineţe la a doua bătrâneţe şi o clipă am avut senzaţia că mă privesc pe mine.

El e ciocanul

L-am văzut pe Ponta într-un interviu destul de zglobiu, vorbea ca un prim ministru iar despre crin ca de-un preşedinte. Domnilor, încă nu s-a votat şi crinului îi aduc aminte că şi Geoană a fost o noapte preşedinte. Dacă Ponta e mai cu cap se pare, crinul este confuz ceea ce-nseamnă că face progrese cu infuzii de tot…că vorba lui Banciu el e Crin-Pogoniciul, ba în grevă ba în boicot de nu mai ştie nici el săracu ce-a declarat când din parlament a plecat, în care nici n-a prea stat fiind foarte ocupat să ne consume banii, luaţi de la noi degeaba, cum îi stă bine unui candidat ajuns în parlament pe uşa din dos că era o chichiţă în lege ce avea să-l delege pe el candidat şi nu pe cel ce-a câştigat în colegiu. A fost un privilegiu. Dacă vrei să baţi un cui, el e ciocanul care ţine contra şi încearcă să-l îndoaie abia după ce cuiul şi-a făcut treaba. El n-are soluţii, are discursuri ca nişte scursuri, toţi sunt proşti, anoşti, incompetenţi. N-am auzit să vină cu-n discurs politic, chiar şi critic spus cu bun simţ, să plângă cel căruia i se adresează şi să-i fie ruşine cum guvernează. Nimic. El e ciocanul care ţine contra.