La joacă

Când eram mic, de la joacă eram deranjat, în general, de două ori pe zi. Întâi, pe la ora prânzului  când mă trimitea mama după pâine. Nu crâcneam, avea o putere de convingere ce-o ţinea în cui după uşă. Magazinul era la vre-un kilometru distanţă de casă, pâinea se dădea la kilogram şi pe cartelă, o coală cu un fel de timbre. Vânzătoarea rupea timbrul si-l lipea cu cocă (făină cu apă, un fel de apret că nu se găsea aracet, încă nu aparuse super glue Lampofix sau alte sortimente de lipit) într-un caiet. La cântărire, întodeauna apărea o felie în plus pe care-o mâncam pe drum. Pâinea era puţină dar gustoasă. Al doilea deranjament era când venea tata acasă. Ii plăcea să joace şah cu vecinii şi mă trimetea după ţigari. Nu crâcneam, sigurul lui argument era cel spus Vezi, dacă n-are Mărăşeşti îmi iei Mureş sau Olt. Traficul cu ţigări străine a apărut mult mai târziu.

Poate nu stiţi ce jucam pe-atunci: de-a va-aţi ascunselea; ţară, ţară vrem ostaşi; ţurca; hoţii şi vardiştii; lapte gros; capra; şotron şi fotbal… şi cea mai mare plăcere era când mergeam cu cercul.

E vremea

E vremea speranţelor ce mor
Toate ce le-am strâns în mine
Se duc, rămân numai suspine
Nu mai am chef nici de amor

Sătul de tot ce este-amăgitor
Imi vine să mă rog feţe-i divine
E vremea speranţelor ce mor
Toate ce le-am strâns în mine

Nu simt nimica binefecător
Ceva ce vrea, aşa, să mă aline
Nu vreau pomeni şi nici festine
Vreau linişte, sunt bătrâior
E vremea speranţelor ce mor

Vorba romînească-4

Cine se scoală de dimineaţă departe ajunge, adică-n America. La pomul lăudat nu mergi cu sacul il iei pe Dobriţoiu şi Corlăţeanu. Se pare c-au nimerit-o ca oiştea-n gard, sau ca nuca-n perete de n-au curaj să spună ce-au făcut pe-acolo. Sune-mi cu cine te-ntâlneşti ca să-ţi spun cine eşti este secretul lui Ponta.

Un mare secret

Până şi Vanghelie, când sa-ntors din vizita protocolară făcută-n America, s-a lăudat, în stilul lui,  cu cine-a fost, cu cine s-a-ntalnit şi ce-a gungurit invăţând chiar trei cuvinte în limba lor “I love you” spuse cu mare plăcere pe post. Vizita lui Ponta în America e mare secret. Să derulăm evenimente în minte, cam cum s-au petrecut şi dacă n-a fost aşa ne cerem scuze că nu-s acuze ci simple supoziţii  asupra activitaţii desfăşurate cu mare abilitate într-o vizită protocolară cum n-a mai fost alta de la Vangelie încoace.

La aeroport au fost întâmpinaţi de doi politişti şi-un vameş ce i-au luat la-ntrebări şi la puricat cum se face mai nou de teama teroriştilor. Paşapoartele diplomatice nu-i mai dau demult pe spate pe apărătorii ordinii mondiale şi nici afirmaţia c-ar veni din partidul cotat cu ca cel mai sus în sondaje şi ei sunt acele personaje ce-l conduc.

S-au cazat unde s-au cazat si bine-au făcut c-au tăcut, c-ar fi aflat romanii din zona şi-ar fi fost vizitaţi să mai afle ce e în tara şi apoi i-ar fi rugat să le ducă pachete cu câte ceva la rudele rămase sau chiar la copii, mai şti.

Prima vizită, la cel mai înalt nivel a avut loc în camera lui Corlăţeanu care statea cu un etaj mai sus. Intâlniri mai multe, la acelaşi nivel au fost cu Dobriţoiu că stăteau pe acelaşi palier.

S-au mai întâlnit cu personaje bine cunoscute în lumea întreagă şi a căror reputaţie nu poate fi contestată că n-ar fi adevarată, chiar la Disney Land, cu Donald Duck, Mickey Mouse şi Goofy. Au evitat-o pe Alba ca Zapada, fiind inconjurată de şapte pitici, le aminteau de Boc.

Fiind foarte aglomeraţi cu protocoale abia au avut timp să alerge la un butic mic să cumpere nişte suveniruri la soţii şi la copii.

Am auzit ca românii din America au insomnii de când au aflat de cei trei crai de la răsărit, c-au plecat şi nu i-au întâlnit.