Arhivă pentru februarie 22, 2012

Primii paşi în capitalism

Posted: februarie 22, 2012 in Scrierile mele

Imediat după revoluţie s-a dat drumul la capitalism. Cum unde? Liber pe stradă, umbla buimac iar eu n-aveam ce să fac, mă gândeam să-l iau de coarne. De coadă ar fi fost mai bine, că de dădea s-mpungă aveam mai multe şanse de scăpare. Unde au gasit capitalismul ăsta? Nu stiu. Când mă gândesc la el mă doare că n-am reuşit o abordare corespunzatoare. Importat de-afară, de securisti, de cei din comert exterior, de jmecheri cu relaţii pe-afară şi aşa zis întreprinzători autohtoni, ce-au inventat căpuşa, aciuită sub pălaria mare a firmelor de stat, capitalismul le-a venit ca o manuşă. Nu trebuia ştiinţă mare, doar relaţia cu care să împarţi raţia. Să trăiască bugetul că el le-a oferit buzunare pline cu parale, scaune electorale şi alte privilegii, unele-n afara legii, că nu prea era şi când a apărut au  facut-o cu portiţe, ca nişte bariere pentru “proşti” , ce-i între ghilimele să citiţi oneşti.

Eu si cu alti doi colegi, am făcut o firmă încă din ’90 cu gând să punem de-o consultanţă. Idei aveam, şcoliţi eram…cunoştinţele ne lipseau. S-a dovedit ulterior că dacă n-ai cunoştinţe undeva pe sus, te-ai dus şi dai faliment din start. Poţi să oferi servicii de cea mai bună calitate că n-ai parte decât de promisiuni deşarte,…mai încercaţi şi la anul că acum ciolanu-i luat de-o căpuşă cea scăpat pe sub uşă. Toţi ştiau cum a intrat, câţi bani a dat si cât a luat, asa era, se mergea pe blat, v-o spune un om umblat. Am renunţat, dar m-am ales cu ceva. O maşină de scris, nemţească, intrată-n ţară cu capitalismul de-afară.

Un an mai târziu, alţi vreo câţiva colegi, m-au convins să facem o firmă de producţie, c-aveau ei o ambiţie să-şi aducă aportul, mărindu-le şi lor confortul, la bugetul de stat şi ca şi cum n-am fi avut altceva mai bun de făcut, am luat un împrumut de la Banca Agricolă, c-aveau ei o relaţie la Vin-Alcool.  Să nu credeţi că ne-am gândit să dăm ocol unui teren şi să plantăm viţă de vie, de-aia de soi, nu era de noi. Relaţia era la ambalaje, acolo unde vinul se turna în sticle. Aveau nevoie de căpăcele de plastic să astupe gâtul de la sticla de vin, cunoscuta “Corabioară” ce-o sorbeam în fiecare vară pe terase sau prin case, după mese, mai ales cu peşte. Ca să n-o lungesc am facut un atelier bengos în care-am instalat o presă pentru plastice, făcută pe genunchi de un unchi al unui acţionar mai tânăr. La recepţia finală, matriţa meşteşugit făcută, scotea doisprezece dopuri din care trei cu pete, patru incomplete, doua erau creţe, doar una, hop, ne-a zâmbit ca dop. După o lună de muncă am strâns un sac, cam cât unul de ciment, cu doape, şi-am devenit conştient că drumul ales, e un drum lunar la Bancă să plătesc cota mea de împrumut.

Dopurile se primeau la kilogram si dacă nu mai găsiţi “Corabioară” pe piaţă, să ştiţi că mare parte din contribuţie am avut-o noi, aruncat-am dopurile la gunoi.

 

Baba cloanţa

Posted: februarie 22, 2012 in Scrierile mele

Marinarul bâjbie
Nu-i stă bine pe uscat
Face şi el ce-a-nvăţat
Să provoace vâlvătaie
La oraşe şi la sat

Cum să se remarce?
Din măsele clănţănind
Şi din buze plescăind
Incepu să toarce.
Aţipise sforăind

In vis baba cloanţă-i zice
“Fugi în codrul cel frumos
Poate eşti mai norocos
Că dragul meu aice
Nu eşti Făt-Frumos

Ia-l şi pe Boc cu tine
Doar nu-i nepotul meu
Dare-ar bunul Dumnezeu
S-aveţi parte de jivini blajine
Că acolo nu eşti zeu

Vei fuma mahorcă
Stai pitit, nu te da prins
Uită whisky-ul ce te-a-ncins
Şi pe blonda ce-ţi încarcă
Focul inimii nestins

Ii mai zise cotoroanţa
“Rămai cu mine vaporene
Că esti ud pân la izmene
Văd că nu-ţi mai bate clanţa
Uită de cele pământene

Vrăji nu mai fac în luncă
Acum cocoşu-i amorţit
Găina blondă s-a afurisit
A zis că jertfă se aruncă
In băltoiul mucezit

Ce să-ţi fac eu măi băiete
N-am cu ce să te ajut
Te văd cu moral scăzut
Lăsat-ai casa şi pe fete
Eşti o stea ce a căzut

Vremea n-o să îi alunge
Pe cei ce te-au gonit
Te văd cam cătrănit
Crezi că cineva te plânge
Pe cât i-ai trombonit?

Trebuia să vi de astă vară
Nu mai umblai ca rătăcit
Cu javrele te-ai fi iubit
Ai fi scăpat şi de ocară
N-ai mai fi aşa scârbit

N-aştepta tu de la mine
Să fac ceva să te alint
De deochi să te descânt
Cu licori să-ţi fac un bine
Nu mai am absint”

Se trezeşte marinarul
Speriat de ce visase
Simţea frig intrat în oase
Ud, încă trăia coşmarul
Ce-l făcu de transpirase

Obligat, n-avea ce face
Hotărâ să-i schimbe pe zeloşi
Gândurile adunându-şi
Anunţă un paradox, îi place
C-a cedat guvernul…SIE-şi

Promisiune

Posted: februarie 22, 2012 in Scrierile mele

Mă întorc la veselul ce sunt
M-am săturat de-atâtea rele
Nu vreau să mai gândesc la ele
Cât mai trăiesc pe-acest pământ

Nu uit că voi mi-aţi dat avânt
Să scriu de toate, de-ale mele
Mă întorc la veselul ce sunt
M-am săturat de-atâtea rele

O să găsiţi în fiece cuvânt
Din viitoare scrieri ale mele
Numai iubire, mult umor şi cânt
Să vă mai bucuraţi cu toţi de ele
Cât mai trăiesc pe-acest pământ