Baba cloanţa

Marinarul bâjbie
Nu-i stă bine pe uscat
Face şi el ce-a-nvăţat
Să provoace vâlvătaie
La oraşe şi la sat

Cum să se remarce?
Din măsele clănţănind
Şi din buze plescăind
Incepu să toarce.
Aţipise sforăind

In vis baba cloanţă-i zice
“Fugi în codrul cel frumos
Poate eşti mai norocos
Că dragul meu aice
Nu eşti Făt-Frumos

Ia-l şi pe Boc cu tine
Doar nu-i nepotul meu
Dare-ar bunul Dumnezeu
S-aveţi parte de jivini blajine
Că acolo nu eşti zeu

Vei fuma mahorcă
Stai pitit, nu te da prins
Uită whisky-ul ce te-a-ncins
Şi pe blonda ce-ţi încarcă
Focul inimii nestins

Ii mai zise cotoroanţa
“Rămai cu mine vaporene
Că esti ud pân la izmene
Văd că nu-ţi mai bate clanţa
Uită de cele pământene

Vrăji nu mai fac în luncă
Acum cocoşu-i amorţit
Găina blondă s-a afurisit
A zis că jertfă se aruncă
In băltoiul mucezit

Ce să-ţi fac eu măi băiete
N-am cu ce să te ajut
Te văd cu moral scăzut
Lăsat-ai casa şi pe fete
Eşti o stea ce a căzut

Vremea n-o să îi alunge
Pe cei ce te-au gonit
Te văd cam cătrănit
Crezi că cineva te plânge
Pe cât i-ai trombonit?

Trebuia să vi de astă vară
Nu mai umblai ca rătăcit
Cu javrele te-ai fi iubit
Ai fi scăpat şi de ocară
N-ai mai fi aşa scârbit

N-aştepta tu de la mine
Să fac ceva să te alint
De deochi să te descânt
Cu licori să-ţi fac un bine
Nu mai am absint”

Se trezeşte marinarul
Speriat de ce visase
Simţea frig intrat în oase
Ud, încă trăia coşmarul
Ce-l făcu de transpirase

Obligat, n-avea ce face
Hotărâ să-i schimbe pe zeloşi
Gândurile adunându-şi
Anunţă un paradox, îi place
C-a cedat guvernul…SIE-şi