Orice s-ar spune, e adevărat
Nu numai felix e bogat
Sunt mulţi, nu poţi să spui
N-are nimeni antene ca a lui
Ce clocesc ştiri în loc de pui
De digerat
Dacă ne-au minţit cam des
Vrut-au să ne dea de înţeles
Toate ştirile-s ca un şirag
Când trec antenele de prag
Au şi ne-o şi spun cu drag
Subînţeles
Antenele i-aduc venit
Pe cât de mult s-au înmulţit
De felix, deşi nu-i tinerel
Unii s-au îndrăgostit de el
Jurnalistii nu-l lasă singurel
S-au aservit
Nu pot să-i iasă din cuvânt
Nu mai au discernământ
Vorbesc o limbă, cîntă-n cor
Deotologia nu e treaba lor
Tot ceea ce spun la televizor
Ei zic că-i sfânt
Imprumută şi de la vecini
Să ne-arate că n-ar fi străini
Adevăruri uneori ascund
Ne mai arată câte-un fund
Gol, al unui om mai scund
De te-nchini
Antenele de când s-au ridicat
L-au făcut pe felix împărat
CeNeAul vrând să-i dea o lecţie
Nouă ni s-a părut o frecţie:
Zece minute pauză de emanaţie
Cât o recreaţie
Trece-un timp, vine sorocul
Campaniei, bate-o norocul
Electorala, plină de gâlceavă
Cine nu-i cu ei o să fie pleavă
Numai cei a lor sunt de ispravă
C-ăsta-i jocul
De dimineaţă până-n zori
O să vedem numai feciori
Ce-au stat în umbră fără grai
Fi-vor tari şi pe cai mari
Odihniţi, ghiftuiţi şi cu mălai
De ne dau fiori
N-o să spună ce-au de spus
Că-i repede cel ce i-a adus
Atunci, cîmpii o să bată
Se gândesc la ce-o să-mpartă
Când le va surâde soarta
Să ajungă sus
S-o creadă felix, dumnealui
Că mă prosteşte cu antena lui
Pentru mine să guiţe n-are rost
Stiu ce-a fost şi cum a fost
Îl ocolesc, mă pun la adăpost
De lachei lui.
Cititorule, tu ce propui?
Eu mă facui al dracului.