Arhivă pentru februarie 24, 2012
Doamne, unde ţi-a fost capul
Când ne-ai clădit ?
La urechi nu te-ai gândit
Ca-n situaţii ce nu ne convine
Să se-nchidă de la sine
La nerecunoştinţă
La aroganţă
La idei de circumstanţă
La injurii şi spurcăciuni
La multe minciuni
La bâlbe politice şi vorbe critice
La vicii de vorbire cu blagoslovire
La greşeli gramaticale dacă e cu cale
La prostii şi nerozii
Doamne unde ţi-a fost capul
Când ne-ai clădit ?
Numai la ochi te-ai gândit
Să le oferi mai multe stări valide
Ti-a convenit ca pe ei să-i putem inchide
Mai greşesc uneori şi cu obidă
Ochii, pe seful meu il rog să-nchidă
Că şi eu când spune ceva absurd
Mă fac că-s surd
V-am povestit de anii ’90 şi ’91. În ’92 am stat cuminte, mă-nvăţasem minte şi făcusem febră la picioare mergând la bancă. In ’93 iar n-am avut minte. Capitalismul mă ispitea şi singura cale de a scapa de el era să-i cedez. M-au contactat nişte tineri “capitalişti”, care-o ducea rău, de azi pe mâine, n-aveau bani nici de pâine, dacă n-aş vrea să-i ajut, nu c-un împrumut ci c-un sfat sau chiar să trec alături de ei cu drepturi depline, actionar adică şi dacă pot să-i scot din…anonimat. M-au invitat şi s-au fălit cu ce sculă şi-au luat, una vitală în meseria lor. M-am uitat lung la ea, mi-a plăcut şi i-am intrebat cât a costat. Când am aflat, le-am spus că pot să le-o vând la un preţ de douazeci şi cinci de ori mai mare, fără exagerare, mai ales că scule de-alea mai erau de vanzare, ceea ce i-a mirat, ochii mari au făcut şi chiar mi-au zâmbit crezând c-am glumit. După câteva zile au revenit. Aţi vorbit serios, că ne-am gândit s-o vindem. Oameni hotărâţi, unde mai găseau asemenea chilipir, simţeau deja banii foşnindu-le-n chimir. Aşa am plecat cu unul din ei la un beneficiar, pe care-l ştiam că-i ardea buza şi ar fi dat oricât să aibe şi el scula mult râvnită. Am plecat cu trenul la clasa-ntâia. Şi acum pe scurt: discutat, semnat contract, cum am promis, plecat la masă, servit doi covrigi săraţi, drumul spre casă, la a doua cu trenul, nu pe tampoane dar în picioare, motivare simplă, terminat banii.
S-au pus oamenii pe treabă, amenajând scula după un proiect făcut de mine. Şi pe scurt: terminat, transportat, receptionat, beneficiarii mulţumişi si ei satisfăcuţi.
Ce-a urmat: ei şi-au cumparat maşini. Grijulii, mie mi-au luat o uşă mai bună la apartament, să nu-mi spargă hoţii casa şi să-mi fure vreo idee că altceva n-aveam.
Trotoarele sunt pline de zăpadă
Înnegrite de mizerii de pe drum
Maşinile îşi lasă urmele de fum
Ţurţuri de pe case cad grămadă
Cu toate că demult s-a prevăzut
Vor cădea ca un salt la baionetă
Când pe sub ele trece-o siluetă
Pe responsabili îi doare în şezut
As vrea să vă spun adevarul crud
Unde-s banii şi-n ce buzunar încap
Sătul de ei, nu vreau să-i mai aud
Doresc ca în curand de ei să scap
Vin alegeri noi. Ştiu cum se face
Pleacă un sătul, vine un flămând
Spun că-n iarna lor, ţurţurii căzând
Ii vom simţi ca simple bobârnace
Aron after 65 