Stau singur si cu mine-acasă să pot schimba cu cineva o vorbă. De la o vreme politicul m-apasă cu declaraţii cu care-aş putea s-acresc o ciorbă. Politicianul e omul, c-aşa le e lor firea, pe care de-l întrebi ceva anume, spre exemplu de lună şi de soare, iţi vorbeşte despre marte in neştire şi nu-ţi răspunde la-ntrebare de parcă e venit din altă lume, te abureşte, te-ameţeşte cu multe divagaţii, dându-ne impresia că-n capu-i şi-au gasit un loc de cuib sticleţii. El e omul ce se gândeşte tot timpul la altceva, la ce mai poate să îi pice, să-şi rotunjască-avutul şi parcă nu-i şcolit ci luminat cu abajurul, el şi de sete dacă moare cineva, îi va căra apa cu ciurul. Văzându-se acolo sus, unde din păcate noi l-am pus, nu mai are treabă cu ce a promis odată şi când ne e lumea mai dragă ne lasă cu buza umflată si de vrei să-i ceri ceva anume nu te mira că nu va da din coate să te rezolve, şi luaţi aminte, îţi va răspunde în doar trei cuvinte: Nu se poate.
In puterea noastră stă acuma vrerea să se spună că se poate, pe astfel de politicieni să-i dăm deoparte.
Aron after 65 