In centrul politicii româneşti se află bugetul. In stânga lui sunt partidele de stânga, în drepta cele de dreapta iar cele mai apropiate sunt cele de centru stânga şi centru dreapta. Undeva mai în depărtare sunt partidele extremiste. Ce este doctrina lor? O ţintă. Aceiaşi ţintă, s-ajungă-n centrul atenţiei, unde-i bugetul statului pe care-l mulg şi fac avere ce s-a dovedit a lor plăcere şi nu e cazul să insist că ştiţi, foarte mulţi am fost şi fripţi. Dacă n-au majoritate, să profite ei de toate, fac alianţe să ajungă totuşi la finanţe. Nu contează-atunci doctrina, că doar nu e ea pricina pentru care se bat cu pumnu-n piept, ne-amăgesc cu o urare de să traiţi bine sau una de-aia, prin noi înşine, că nu-ţi dai seama de e vorba despre noi sau despre ei, cu promisiuni că o să vă mărim leafa, o s-aveţi cu toţi o casă, vom pune accent pe agricultură s-aveţi ce băga în gură, industria va înflorii, locurile de muncă vor sporii, cu sănătatea o veţi duce bine, vom deschide o nouă fabrică de aspirine şi algocalmine, să nu vă doară capul cu noi la putere, medicamentele compensate toate, pensiile majorate, ce mai, o s-aveţi de toate, chiar şi vacante de vis. Si uite aşa rămâi aproape interzis, nu prea e cum s-a prezis şi toate s-au prescris când ţinta din centru, adică bugetu’, s-a atins. Ne trezim minţiţi în faţă şi toate dispar ca măgaru-n ceaţă.
După ce se ling bine pe bot cu bunătăţi, devin afectaţi de bugetul sărăcit şi de teama că nu mai au ceva de scotocit, pun taxe şi suprataxe, un fel de axe de urmat pentr-un buget consilidat şi astfel fortificat să mai aibe ceva de tocat. Cea mai mare afacere e strada, se asfaltează pentr-un anotimp sau două, plătim tot anul accesul pe ea, direct, în combustibil şi pe asigurare, ne mai iau şi tevea. De exemplu, o autostradă se face în vreo patru, pân la cinci mandate, înlănţuite, ca mai multe partide să profite, de aicea scot un ban grămadă, costurile-s piperate de gândeşti ca fac palate, mult mai scumpe decât cele suspendate şi cum dă afară cu zăpadă, se blochează, se-nchide chiar şi cu maşini pe ea.. Gropile răsar ca ghioceii primăvara, se strică maşini ce trebuiesc reparate, creşte gradul de poluare pe care se va pune o taxa mai mare, de aici, banii la buget vin fără un efort prea mare, noi i-am zice nepăsare iara ei o bună administrare, pentru colectare bani, la bugetul care stă să moară. Astfel drumurile ne omoară. Simt că mi-am ieşit din pepeni. Na beleaua şi ăştia-mi amintesc de Geoană, care va face pe dracu-n patru să pună de-un partid, săracu, vorba românească, orice şut în fund e un pas-nainte şi nu ar vrea ca să o dezminte.
Eu sunt cetăţeanul turmentat ce patru ani a stat capră când a votat un ţap. Apoi m-am dat o zi cocoş că n-am vrut ca să fiu găină,…şi-am ajuns, m-au păcălit. A mai ramas să mă rog acolo sus: Doamne dă-ne mintea de pe urmă, chiar de-i mai târziu tot e mai bine decât niciodată. Dacă şi anul ăsta-o iau în barbă, mă fac foc şi pară.
Aron after 65 