Crin şi…crin

După George Coşbuc

S-a lovit cu capu-n grindă
In cea mai de jos din tindă
N-o văzu, cuprins de-un dor
Visa că-i preşedinte, puişor
Cade, şi începe să se-ntindă
In pridvor

Ridicat din tinda veche
Ochii? Două cepe nepereche
Şi un cap, umflat se pare
De-o idee fixă. A câta oare?
Preşedinte pentru el e floare,
La ureche

Incă de pe-acuma îl furnică
Gândul că va fi Hopa-Mitică
Şi va fi băgat în seamă
Că-i stă bine chipu-n ramă
Şi numele de floricică
Pus de mamă

In cap c-o idee cam băţoasă
Tare-n gura, ca şi Boc la coasă
Vrea s-ajungă cel mai mare
Că doar nu-i un oarecare.
Asta-i pofta copioasă
Care-o are.

In rest cu idei dezordonate
Şi-un cuvânt, “jos”, atâta poate
La antene-n batătură
O mai ia pe arătură
N-are cine-i da, măi frate
Peste gură

Pare şef de-o viaţă-ntreagă
Şi lumea de-o să-l aleagă
Promite că va fi mai bine
Personal eu m-aş abţine.
Chiar şi domn “măi dragă”
Il susţine

In final, vă spun cu evlavie
Crinul, ca floarea-mi place mie
Un sfat lui “crin” de astă dată
La pozitia din stat la care cată
Să candideze când o să ne fie
Om odată.