Şova…fără şovăială

Şova, purtătorul de cuvânt, elegant şi cu avânt, cu două facultăţi, se pare, expirate după promovare, dă cu bâta-n baltă iară, Ponta vigilent, ca să-si scape prietenul, devenit un pacient trimis la analize şi expertise pe posturile teve, altele decât antenele, l-a declarat “ignorant cum sunt mulţi alţi români”.

Mă-ngrijorează afirmaţia lui Ponta. N-a zis că numai Şova-i ignorant, n-a zis că-s puţini ca el amintind de-un prostănac, n-a zis că-s jumatate din români ignoranţi ci mulţi alîi români sunt ca el, apreciaţi voi câţi. Ii propun să-i trimită pe toţii ignoranţii la studii afară, pentru reciclare, de ce numai Şova să beneficieze de-o vacanţă în Washington. Nu sunt pedelist, o spun ca să fie clar, dar tare-aş fi fost curios ce explozie s-ar fi produs la antene dacă în locul lui Şova era unul de la pedele. Aşa că se va merge pe blat şi se mai zice că ziariştii sunt a patra putere în stat. Nu ! Sunt la mâna baştanilor care au teve.

De crin nu mai zic nimic. Se ofileşte pe zi ce trece. Ce să mai comentez că l-a făcut lipsit de onoare pe Dan Grigore? Unii m-acuză că dau în Antonescu, care ar fi o variantă în locul lui Băsescu. Domnilor, pentru mine Băsescu, în curând va fi istorie şi nu va mai avea şanse dacă-l vor suspenda să fie repus în funcţie sau să mai candideze. Asta este clar sau trebuie s-o repet. Se vântură idea că oricare ar fi mai bun ca Băsescu. Crinul, pentru mine e o floarea frumos mirositoare chiar îmbătătoare, dar Antonescu e un oarecare, din ăia mulţi recunoscuţi de Ponta.

Se făcea…

Se făcea că eram pe şosea. Un drum european care la noi e cam sătean. Circulam regulamentar, ocoleam gropi cu grijă să nu-mi spargă parbrizul vreo “schijă”, provenită dintr-o groapă plină cu apă, cand mă trezesc depăşit, în viteză mare de-o maşină tare, plină de cheflii, tineri şi zurlii, neatenţi la şoseaua care se-ngusta, cum se-ngustă la noi, sadea, când ţi-e lumea mai dragă, prinzându-te cu piciorul în acceleratie pan-la podea. Aud la-nceput un trosc, apoi alt trosc, un copac la pământ, un stâlp de telegraf cu liniile-n vânt şi apoi un pleosc, când maşina din faţa mea a căzut în şantul adânc săpat şi pavat pentru scurs apa provenită din ploat. Am oprit, ca un om cumsecade, să dau primul ajutor, luând din maşina mea un extinctor, de care n-am avut nevoie ulterior, dar ce-am văzut era ceva cutremurător aşa că am sunat la 112. Scurt pe doi, cum cere legea, în timp ce pe faţă mi se prelingea tranpiraţia că urma să sun şi să dau explicaţia. Mi-a raspuns un glas de fătucă şi nu un robot să apăs pe unu şi apoi pe doi, fapt că n-am dat înapoi,. conform noii legi, ca să şti pe cin-s-alegi, să-i rezolve pe betegi, ii trebuiesc date concrete şi căt mai exacte ca să ştie săraca pe cine să cheme să dreaga “busuioaca”. Aşa că ii spun locaţia, la ce kilometru, chiar la metru, să nu bâjbâie a lor maşină specială, destinaţia finală. Şi-n timp ce-l ajutam pe şofer, scos prin parbriz pe jumătate, de impact cu terenul compact, o aud că mă-ntreabă dacă e nevoie şi de descarcerare. Ii răspund că mai degrabă de-o încarcerare că şoferul abia se ţine pe picioare şi nu-mi dau seama dacă-i ameţit de băutură sau de izbitură. Mi-a mai cerut nişte date despre ocupanţii din spate şi dacă era cumva şi cineva în dreapta. Cel din dreapta, i-am spus, e sub cutia de viteze şi nu ştiu sigur dacă vrea s-o cerceteze, dar pare dus, cu ochii pe sus, la kilometrajul oprit mi se pare la o viteză mare că erau grăbiţi tare, iar pe cei din spate nu-i văd de bagajul din port-bagajul care-a ocupat tot locul din faţă că de-aia nu mă mir că şoferul a fost scuipat ca un rahat, catapultat jumătate prin parbriz brăzdându-i-se faţa, riz cu riz, de-arată bună de-nsămânţat salata. Mi-a mai pus ceva-ntrebări pentru evaluări legate de starea maşinii şi alte ciudăţenii privind starea vremii în perimetru şi dacă am un termometru să iau temperatura că-i esenţială pentr-o intervenţie chirurgicală, că oricum n-au instrumente chiar de e banală şi mai m-a ţinut de vorbă cu gândul să mă fiarbă, minute bune cu suspiciune că n-aş fi corect şi să mai reflect alte minute bune ca să mă resune. Când m-a resunat, am constatat că era ceasul de deşteptat.