Se făcea…

Posted: martie 9, 2012 in Scrierile mele

Se făcea că eram pe şosea. Un drum european care la noi e cam sătean. Circulam regulamentar, ocoleam gropi cu grijă să nu-mi spargă parbrizul vreo “schijă”, provenită dintr-o groapă plină cu apă, cand mă trezesc depăşit, în viteză mare de-o maşină tare, plină de cheflii, tineri şi zurlii, neatenţi la şoseaua care se-ngusta, cum se-ngustă la noi, sadea, când ţi-e lumea mai dragă, prinzându-te cu piciorul în acceleratie pan-la podea. Aud la-nceput un trosc, apoi alt trosc, un copac la pământ, un stâlp de telegraf cu liniile-n vânt şi apoi un pleosc, când maşina din faţa mea a căzut în şantul adânc săpat şi pavat pentru scurs apa provenită din ploat. Am oprit, ca un om cumsecade, să dau primul ajutor, luând din maşina mea un extinctor, de care n-am avut nevoie ulterior, dar ce-am văzut era ceva cutremurător aşa că am sunat la 112. Scurt pe doi, cum cere legea, în timp ce pe faţă mi se prelingea tranpiraţia că urma să sun şi să dau explicaţia. Mi-a raspuns un glas de fătucă şi nu un robot să apăs pe unu şi apoi pe doi, fapt că n-am dat înapoi,. conform noii legi, ca să şti pe cin-s-alegi, să-i rezolve pe betegi, ii trebuiesc date concrete şi căt mai exacte ca să ştie săraca pe cine să cheme să dreaga “busuioaca”. Aşa că ii spun locaţia, la ce kilometru, chiar la metru, să nu bâjbâie a lor maşină specială, destinaţia finală. Şi-n timp ce-l ajutam pe şofer, scos prin parbriz pe jumătate, de impact cu terenul compact, o aud că mă-ntreabă dacă e nevoie şi de descarcerare. Ii răspund că mai degrabă de-o încarcerare că şoferul abia se ţine pe picioare şi nu-mi dau seama dacă-i ameţit de băutură sau de izbitură. Mi-a mai cerut nişte date despre ocupanţii din spate şi dacă era cumva şi cineva în dreapta. Cel din dreapta, i-am spus, e sub cutia de viteze şi nu ştiu sigur dacă vrea s-o cerceteze, dar pare dus, cu ochii pe sus, la kilometrajul oprit mi se pare la o viteză mare că erau grăbiţi tare, iar pe cei din spate nu-i văd de bagajul din port-bagajul care-a ocupat tot locul din faţă că de-aia nu mă mir că şoferul a fost scuipat ca un rahat, catapultat jumătate prin parbriz brăzdându-i-se faţa, riz cu riz, de-arată bună de-nsămânţat salata. Mi-a mai pus ceva-ntrebări pentru evaluări legate de starea maşinii şi alte ciudăţenii privind starea vremii în perimetru şi dacă am un termometru să iau temperatura că-i esenţială pentr-o intervenţie chirurgicală, că oricum n-au instrumente chiar de e banală şi mai m-a ţinut de vorbă cu gândul să mă fiarbă, minute bune cu suspiciune că n-aş fi corect şi să mai reflect alte minute bune ca să mă resune. Când m-a resunat, am constatat că era ceasul de deşteptat.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s