Politician veros
Omul cu opinii dus-întors
Nu prea pare bărbătos
Tine la părerea lui
Azi e da iar mâine nu-i
Avem unul mai de soi
Nu e altul pe la noi
Toarce ca pisica-n pat
Oare ăsta-i om de stat?
N-are doua vorbe bune
E plecat, precum se spune
Si ţinteşte tocmai sus
Că acolo sus e locul
Unde poa’ să doarmă dus
Revin la vorba românească. Nu mai înţeleg nimic în politica noastră şi cui să te plângi. Nici lui mutu nu te poţi plânge de mă-ntreb: Da cine-i Mutu? E unu înalt ca bradul şi prost ca gardul. El ar trebui să se plângă, să vadă şi el că la omul sărac nici boii nu trag. La noi trag, ne iau şi pielea de pe oase, trag la putere c-acolo pot să facă ei avere.
Vin alegerile, ulciorul nu merge de multe ori la apă şi sper că omul din greşeli învaţă dar în cabina de votare parcă-l văd mirat: Ori e laie, ori bălaie, ori o fac din nou de oaie!!
Adolescenţa mi-am petrecut-o cu “băieţii” (nu vă gândiţi la prostii) la şcoli de cadeţi aşa că primul meu buletin l-am făcut la 22 de ani (nu mi-l ceruse nimeni până atunci) când am cunoscut şi prima mea dragoste. Nu mi-a “ieşit” din prima şi m-am consolat cu gândul că nu m-am priceput. La a doua, nepriceperea am ridicat-o pe cea mai înaltă culme. Am dat-o-n bară… “Cu ochii mari cât strachina,/De câte ori le-am sărutat,/M-au blestemat/Să-mi pierd cu minţile/Şi datina,/Să nu mai fiu cel care sunt/Cu-adevarat.”
Lumea parcă-i împărţită-n două de-o şosea
Fără semne indicatoare ca să treci de ea
Pe partea mea e rea, pe cealaltă e bună
Nu poţi trece. Cât de mulţi s-adună!
Pentru pietoni accesu-i interzis
De la zoo împrumut o zebră
Şi-o să trec călare pe ea
Că pe zebra-i permis
Aron after 65 