Inţelepciune

A apărut pe post un om titrat c-o turmă de oi
Ne-a spus în cuvinte puţine, dar cuvinte de soi
Un adevăr mare, mai că-ţi vine să plângi
Intâi la oi dai de mâncare şi abia apoi…le mulgi

La răscruce

Sunt momente-n viaţă când dai de o răscruce. O răscruce de drumuri. Este momentul de ezitare şi nu de puţine ori îţi pui la încercare destinul. Pe mulţi îi aud, ajunşi la maturitate, că dacă ar fi să mai aleagă odată, ar urma aceiaşi cale. Să fim serioşi, tot atât de mulţi ar fi fost curioşi ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi schimbat sensul şi în loc s-o ia la stânga o luau la dreapta. Mi se pare firesc să-ţi doreşti o altă experienţă, dar nu excud idea s-o păţeşti. Acum când scriu îmi vine-n minte un episod, când m-am îmbătat din nu ştiu ce motive, eram mai tânăr şi nu trebuia să le caut mult. Asta-i şi motivul pentru care nu mai ţin minte de ce m-am îmbătat şi ce anume trebuia să uit. Intors acasă, cu ochi buimaci, am intrat în curte. Era-ntuneric, nu nimeream casa şi-am dat cu capul de sârma de rufe, un fel de rascruce. M-am ghidat pe ea, că ştiam unde era legată şi mi-am zis că mi-a pus Dumnezeu mâna-n cap, cu gând să m-ajute, să ajung mai iute în casă, unde eram aşteptat de nevastă, dar am greşit sensul, c-aşa-i în viaţă mersul şi cum nu e greu de ghicit, am acuzat o “durere” de miocard când  am dat cu capul de gard.