Ciorile

Posted: martie 30, 2012 in Scrierile mele

Sunt o mulţime de „poveşti” cu soacre, care au fost, sunt şi vor rămâne de „poveste”, cât despre socrii, numai de bine. Deunăzi, venind de la serviciu m-a întreabat N-ai luat şi tu o bere ? Spunându-i că mi-am uitat portofelul acasă şi că n-am avut la mine decât 40 bani, il aud: ‚S-a scumpit cumva berea?”. Ce să-i răspunzi la întrebarea asta?

In acea zi, prins în toanele lui bune, aşa cum le are zilnic, îmi povesteşte o întâmplare cu colegul său de clasă Nicu-albanezu (Nicu Constantin, pentru aducere aminte). Erau prin clasa a patra sau a cincea, într-o vară fierbinte cum stă bine  litoralului, îin Eforie Sud, aruncând cu pietre după ciorile „afişate” pe gardul cu sârmă ghimpată al singurului spaţiu verde, făcut permanent, printr-o plantaţie de tuia. Pe strada aceea trecea, din când în când şi o dată pe săptămână, singurul camion, o Tatra veche, ce părea de când lumea, care, în ziua aceea s-a nimerit la momentul nepotrivit şi în locul potrivit ca cei doi, printr-o aruncare comună, să-i spargă parbrizul. Soferul fără să tragă pe dreapta, nefiind necesar deoarece pe acolo ar fi trecut tot el dar, peste o săptămână, opreşte camionul, sare din carlinga, „dotată” de-atunci cu „aer condiţionat” şi dă să-i prindă.

„Dracuşorii’ ştiau că nici fusta mamelor şi nici braţele vânjoase ale taţilor nu puteau să-i ajute şi din motive financiare, plata pagubei, cu urmări mai groaznice, o bătaie zdravănă, au făcut ca de obicei, când o luau la fugă spre gară, unde ar fi scăpat în mulţimea de turişti, sau spre ghiol unde aruncându-se în apă ar fi avut şanse mai mari. Au ales ghiolul. Soferul, bine antrenat în fiecare sâmbătă la târgul de animale unde, dacă scăpa vreo gâscă, găina, vreun iepure sau altceva, fugea de mânca pământul, să prindă pasărea sau animalul ce urmau să-i servească, supliment gastro-intestinal, după o beţie cu „ţuică” din pufoaică, le sufla „în ceafă”.

Au sărit în ghiol, pe rând, întâi ei apoi şoferul, ceea ce „drăcuşorilor” le-a dat „aripi” înotând „câineşte”  spre plaja cu nudiste. Au ajuns primii pe plaja mica, dar plină de femei şi domnişoare în pielea goală, „innămolite” parţial sau integral strigandu-le: „Uite! Nenea ăla a pariat cu noi că vine să vă vadă”,  şi continuându-şi drumul, nu mult, s-au oprit cât să-şi mai tragă sufletul şi să nu piardă „spectacolul”. Ce a urmat nu se poate spune în cuvinte. Soferul, alungat şi „spurcat” cum le-au venit la gură s-a întors în apa, în care, de-ar fi stat şi-o lună tot n-ar fi putut … să se mai spele.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Google

Comentezi folosind contul tău Google. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s