Aseară mi-au dat lacrimile

Aseară, butonând pentr-o căutare de program, l-am auzit pe DD de la PP-DD, cum povestea că lui fică-sa i-au căzut doi dinţi din faţă şi n-a apucat să-i vadă, căzând că era în campanie si mi-am adus aminte:

Aseară, butonând telecomanda am dat de OTV, pentru cine nu ştie e un post TV. Acolo începeau sau re-ncepeau lucrările primului congres al partidului OTV-ului. Am nimerit momentul când şi-a început discursul şeful partidului. Un partid care este “partidul poporului” liniuţă numele şefului. Este clar pentru toţi, că nu suntem netoţi, ca el va fi “alesul” cu o majoritate covârşitoare, de sută la sută ca să nu zic în unanimitate, că nu prea mai dă bine. Mă rog, nu comentez. Trăim în Romania, dovedind încă odată că America este departe de a fi ţara tuturor posibilitatilor. Ce să-nteleg ? Dacă, prin absurd, tot poporul se va înscrie în acest partid, nu vom mai fi români ci “dandiaconeşti”? Mă rog. Din nou. Nu vreau să continui pe acest subiect, care fie vorba între noi l-am sesizat doar ca o paranteză, care mi-a venit în minte plimbandu-mă pe faleză, într-o seară geroasă şi cu vânt, despre care pot să scriu o carte dacă-mi pun în gând, motiv pentru care nu mai scriu niciun rand, deoarece mi-e clar, eu am o problemă iar şeful “dandiaconeştilor” are o stratagemă.
Deci revin la discurs. Vă surprinde dar va spun cinstit ca mi-au dat lacrimile. “Şeful”, care se pare, încă, n-a fost ales, arăta “dandiaconestilor” din sală un carneţel unde pe prima pagină era un desen (la TV nu s-a văzut bine) spunea el, stângaci, făcut de micuţa lui fetiţă ce era foarte tristă pentru că dacă, el ajunge la putere, va fi extraordinar de ocupat să resolve problemele din stat încât nu va mai avea timp să se joace cu ea. Auzidu-l, am schimbat canalul şi atât de tare-am râs că mi-au dat lacrimile.

Corectitudinea politică

A căzut guvernul, trădat de traseişti. E bine că a căzut dar e şi o palmă pentru politicieni. Nu ştiu cine a spus dar a spus-o bine. Să vedem ce va face Ponta şi dacă va reuşi să nu se murdărească.

„Corectitudinea politică este o doctrină cultivată de o minoritate delirantă, ilogică, promovată de mass-media oficială, care sustine ca este posibil să apuci o bucată de căcat de partea curată”.

Gânduri pentru viitor

Primită de la Jorj

Optimiştii: Vom ajunge cu toţii să cerşim!
Pesimiştii: De la cine?

La bâlci

Eu şi bunul meu prieten şi coleg de bancă, am plecat într-o scurtă învoire (toate învoirile erau scurte) pe vremea când eram elevi la şcoala de cadeţi din Constanţa. Era o zi de iarnă, în prag de Moş Gerilă (“porecla” Mos Crăciun-ului” de după ’89), frumoasă dar, vântul specific litoralului ne grăbea spre un loc mai aglomerat, dar mai “călduţ”, unde să servim o ţuică sau măcar un vin fiert. La balci. Deschis în fiecare iarnă spre deliciul (dacă putem vorbi de delicii, pe vremea şi în vremurile alea) “copiilor” de toate vârstele. Erau tot felul de “aplecători” şi tarabe cu tot felul de îndemnuri la “încercări”, “băut”, “mâncat”, lanţuri, bărci……
Ne-am oprit la o “aplecătoare” unde tinerii îşi exersau îndemânarea, cu o armă cu aer comprimat, luând la ochi câte o ţintă care, de îndată ce se “dădea” lovită scotea la iveală câte “ceva”, care-l bucura de doua ori pe trăgător, odată că a nimerit şi o dată ca i s-a aratat ce era în spatele acesteia. Eu şi cu colegul meu, în stânga mea, priveam încordarea ce se citea în ceafa unui tânăr, însoţit de prietena sa. Işi încerca norocul, cu intenţii serioase, la ţinta sub care era scris “Unde este mireasa?”.A tras odată. Nimic. A mai tras odată. Tot nimic. In timp ce se pregătea pentru a treia încercare, am luat şi eu o armă. El, nimic. Ochesc şi eu ţinta cu “Unde este mireasa?”. L-am simţit urmărindu-mă, probabil să-i demostreze “colegiei”, deocamdată, de braţ, că este vorba de o defecţiune tehnică. Trag. Culmea, deşi nu am fost un trăgător prea bun, apare “mireasa”. Tinerii se departează şi eu mă pregatesc pentru o nouă ţintă. Intre timp, fără să-mi dau seama, bunul meu coleg, mă părăseşte. Trag. Nimic. Mă întorc, în stânga, spre el, plecatul. In locul lui o fată frumuşică zâmbind la nereuşita mea. Privind-o în ochii care, ar fi trebuit să fie ai lui şi dându-mi seama ca fac o mare greşeală, fără să pot opune rezistenţă, i-am spus, e drept, cu amărăciune dar şi cu “toată gura”:…
Ce i-am spus? Aţi ghicit. Dacă aveţi copii sau nepoţi, spuneţi în gând ultimul meu cuvânt.

Cum s-o mai dregi?

De caţiva ani buni
Plini de afecţiuni
Trăim tot într-o criză
Mi-am zis: E timp de analiză
Nu din motive medicale
Ci conjuncturale
De-a găsi o soluţie
În atare situaţie

Hai să-ncerc un împrumut.
Şi-am dat fuga la o bancă
(Nu de-ale de şezut)
Ca sa ies din panică

Indrumat la un ghişeu
Intr-un separeu
O fătuc-amabilă
Chiar adorabilă
Dupa ce m-a ascultat
Mi-a spus răspicat
Fără menajamente
Dar cu argumente

Şi c-un aer de-astenică
-La vârsta matale
Pentru nevoi personale
Doar… hârtie igienică