Deja vu

Plec de la o declaraţie a lui antonescu.  „A fi parlamentar e demnitate nu serviciu”.
Asta e motivul pentru care nu merge la parlament şi ia bani ca şi când ar fi-n serviciu. E demnitar şi pentru el serviciu e supliciu.

Eroii mei, politicieni versaţi
Din partide mari ce fac paradă
Vin alegerile-s puşi pe sfadă
Sunt din ce în ce mai speriaţi

Rezultatul votului e vina
Si misterul ce-nvăluie pricina
E că nu-i votează cetăţeanul
Riscă să-şi ia zbor ciolanul

După vot, din toate părţile
Simt ca-ncep ostilităţile
Minoritarii-or să se jure pe cuvânt
C-au fost fraudaţi şi nu înfrânt

Că ce s-a întâmplat e un delict
Vor pregăti un nou conflict
Majoritarii le vor râde-n faţă
Nu noi, votanţii v-au băgat în ceaţă

De ajung în parlament minoritari
Pun de-o grevă cum a fost odată
Că nu-s la serviciu, ei sunt demnitari
O teză de antonescu debitată

Morala? Dacă şi-asta e morală!

Un paradox se naşte-acum
Va fi aşa cu o prezum
Greva e mutarea-n plic
Antonescu gură mare…ciocul mic

Ce ne aşteaptă?

Bătrâni cu clipe numărate
Rămaşi acasă-n satul gol
Bătrâni cu clipe numărate
În ţara asta…ce-i dreptate?
E o-ntrebare ce le da ocol

Bătrâni cu gânduri frământate
Acum cand le-au plecat copiii
Bătrâni cu gânduri frământate
La cei plecaţi în zări îndepărtate
Iar ei rămaşi ca să le crească fiii

Bătrâni bolnavi, ce nu mai speră
Trăind parcă-ntr-o altă eră
Bătrâni bolnavi, ce nu mai speră
De mult, la viaţa ce-o visară,
Şi care atât de mult, acum diferă

Bătrâni bolnavi, înlăcrimaţi
Cu pensii mici, ce-i pun pe gânduri
Bătrâni bolnavi, înlăcrimaţi
În timp ce voi le bine… cuvântaţi
Despre speranţe după asfinţituri

Aşa ar fi drept

Tot mai des aud pe post un cuvant ce mă enervează şi acel cuvânt este “gestionează”. Ce mă intrigă cel mai tare e că pe cine auzi pe post, are sau n-are rost, foloseşte mai nou acest cuvant ce mă enervează, ei “gestionează”. Până şi guvernul gestionează, zic ei, bine, orice situaţie actuală şi alte evenimente tratate ca nişte accidente, că ei n-au nici-o vină, muncesc fără hodină pentru a ne scoate basmale curate dintr-o situaţie de criză, şi ne mai trântesc cate-o acciză.

Dacă mă gândesc mai bine cuvântul “gestioanează”  se bazează mai de grabă pe legea pentru gestionari cu condiţionari de acces la gestiune, cu o garanţie. Li se opreşte din leafă, în rate, o sumă de bani, ca patronii, în caz de furt şi neglijenţă să acopere gaura din gestiune ca o sancţiune. La parlament e altfel. Când puterea pune de-un furtişag, opoziţia care se simte şi ea furată de-un câstig, cât de mic, măcar un covrig, că trece mandatul şi au pierdut aranjamentul stabilit la alegeri cu clienul ce i-a sponsorizat, pune de-o motiune, mai mult să se afle-n treabă, c-ar da bine pentru naţiune dar cu mult amuzament pentru putere care n-o votează şi îi sfidează.

Păi daca ei gestionează e clar că-s gestionari motiv ca să revin. Nu ma enervează cuvantul “gestionează”.

Rog să se aplice legea pentru gestionari şi toţi cei ce vin la putere să depuna ca garantie un gaj, averea lor, care cum se vede din declaraţii creşte în fiecare mandat, când sunt acolo sus, în timp ce-acelor ce muncesc, descreşte. Că au pe mâini o gestiune în primire de la naţiune şi nu-s puşi acolo să-şi bage mâna până la cot în bugetul nostru, să-şi umple buzunarele prin rotaţie la guvernare fără să dea explicatie patronului, adică nouă poporului ce i-am investit să aibe grijă de ce-am agonisit.

In atare situaţie aş fi curios, câţi ar mai alerga dup-un ciolan de ros la putere. Aş vrea să văz,… mai vrei calule ovăz