Mai tari ca chinezii…

Sunt renumiţi chinezii pentru ritmul în constructii. Fac mii de kilometrii de autoastradă pe an şi noi ne câcâim la una de 20 de ani, dar la bancuri…îi intrecem.

Un chinez vizitează Bucureştiul cu un taximetrist. Trec pe lângă guvern:
– Ce este clădirea asta aşa mare?
– Este palatul guvernului, domnule!
– Si în cât timp a fost construită?
– Cam în 10 ani!
– Mult timp! La noi era gata în 2 ani! Stiţi că noi avem o tehnologie mai avansată!
Taximetristul nu zice nimic. Mai merg ei ce mai merg şi chinezul iar intreabă:
– Clădirea asta ce e?
– Este sediul primăriei, domnule!
– Si în cât timp a fost construită?
– Cam în juma’ de an!
– Mult….la noi era gata în 2-3 luni!
Taximetristul nu mai poate de nervi. Ajung şi la Casa Poporului:
– Ooooooo, dar ce e clădirea asta?
La care taximetristul:
– Nu ştiu, ca azi dimineaţă nu era aici.

Politică cu…alcool

Aseară am tras o beţie cruntă. Am citit programul lui Ponta şi unul din puncte, dictat probabil de Ilici, mi-a atras atenţia Repararea inechităţilor sociale, care ma-ndrumat spre cămară, de unde-am extras, dintr-un raft, o sticlă de vin, cu gând să mă fac praf, că numai bine băut poţi înţelege ce se vrea a spune şi să gândeşti la că care ar fi ideea lui. Dacă dau timpul înapoi, securiştii şi comuniştii ce ne-au condus pe vremea lui „nea”, erau la revoluţie, în bloc-starturi, motoarele turate la maximum, au luat avânt, ne-au minţit şi i-am votat pe rând şi s-au pus pe furat. Noi, inechitaţii, cred că am fost şi am rămas într-o bujie şi acum vrea Ponta să ne bage-n service pentru reparaţie.
M-am tot gândit cum va face el, Ponta, repararea asta şi-mi mai turnam din sticla cu vin ca să nu mă-nchin. Să ia de la bogaţi? Nu poate. E ca şi cum l-ar lăsa pe Năstase fără ouă, pe felix fără antene si alte cele, pe crin într-un somn deplin, ca să nu mai vorbesc de ceilalţi. Ar trebui s-o lungesc cam mult, dar ceea ce este culmea, mulţi dintre ei, care se dau mari, au fost şi sunt bugetari. Logica mea, stropită cu vin, acum când abia mă mai ţin, mă linişteşte puţin. Stiu că carea-a fost idea lui Ponta, că şi-a asumat-o şi-o va rezolva când se va instala într-un palat fermecat şi va avea în birou un acvariu şi-n el un peştişor auriu şi lampa lui Ilici, pardon, Aladin. Vrea să ne-mbogăţească pe noi. Va încrucişa bogaţii cu săracii, dupa modelul maşinilor hibride pe care şi le doreşte la toate instituţiile statului, să nu ne polueze, să traim mult, măcar atâta cât s-apucăm repararea inechităţii, că dup-aia Dumnezeu cu mila.
Tocmai când mă bucuram mai tare, de atare constatare şi de această reparare, mi-a apărut în faţă, a mea nevastă. O vedeam în ceaţă şi mi-a trebuit ceva, să-mi dau seama că e ea. Am recunoscut-o dupa privirea aceia care-mi aminteşte de toate necazurile.Am început c-un hâc, sau sâc, ca aşa ceva Draga mea, vom fi bogaţi. Intrăm într-un program de reparaţii. Se deschide-un service special, unul guvernamental. Nu trebuie să plătim decât taxa de drum. M-a privit cu nişte ochi reci de parc-ar fi venit din beci şi fără să tresalte la cuvintele rostite de mine, ce-i spuneau numai de bine, mi-a spus sec: Bă! Te-ai îmbătat.