Arhivă pentru mai 5, 2012

Pe unii din liderii de azi, i-am cunoscut personal. Ce mare branză, o să ziceţi, dar să vă povestesc cum a fost. Era în vara lui ’89 şi mă duceam spre Casa Scânteii, la Editura Tehnică, unde sşf, era Iliescu. Aveam în geantă un manuscris. “Maşini de bătut” n-aveau decât cei de la interne şi securitate.. Fusesem îndrumat de doi prieteni din lumea cărţilor, scriitorul VB şi jurnalistul de senzaţii PMB, de la România Liberă.
Cu VB, am stat în aceiaşi cabină, la bordul unei nave de scafandri. Mai târziu mi-am dat seama că nu era întâmplătoare apariţia lui în cabina mea, clocea ceva. Scria despre curaj, o trilogie, şi am devenit unul dintre eroii carţilor sale. Mă tot chestiona, seara, înainte de culcare, iar eu, ca prostul, fără să ştiu, de fapt, cine era, dădeam din guşă câte ceva, răspunzându-i la întrebări. In fiecare seara îi spuneam câte-o “poveste”. Aveam ce povesti. După apariţia cărţii, colegii care-o citiseră imi spuneau Trif.
Pe jurnalistul PMB l-am cunoscut după o întâmplare. Ahtiat după ştiri de senzaţie, prieten al scafandrilor, a făcut un reportaj despre cazul lui Zotta, un scafandru greu, care după o lucrare sub apă, la noul pod peste Dunare, a acuzat dureri insuportabile în articulaţii. A fost dus la spitalul din Medgidia, unde un chirurg a propus să-l “taie” si cum săracul ştia motivul durerii, l-a convins să renunţe si-a ajuns la spitalul din Constanta. Aici, spre norocul lui, a dat de un medic ce ştia despre ce este vorba şi cum acel medic mă cunoştea, mi-a telefonat, târziu în noapte, spunându-mi despre caz. L-a trimis la noi şi cum eram pregătiţi, ţn trei minute l-am scăpat de dureri şi după alte câteva ore era ca nou născut.
In drum spre Casa Scânteii l-am reîntâlnit pe VB căruia i-am spus unde mă duc şi l-am auzit. Reproduc din memorie: Acum cred că n-ai nimerit bine. Iliescu este în dizgraţie. Pe aici s-au întâmplat cam multe. PMB a fost arestat.... Ce puteam să mai spun? După alte câteva amabilităţi, mi-am continuat drumul ajungand în biroul tovarăşului Iliescu. De unde era să ştiu eu, atunci, că urma să vorbesc cu viitorul preşedinte al ţării. De ce să mint, a fost amabil, ba chiar l-a chemat şi pe Văcaru (D-zeu să-l ierte) de la enciclopedica. După ce s-au consultat m-au anunţat c-ar fi bine, fiind cam mare, cartea, s-o divid în trei, să aibe loc în noua colecţie lansată de tovarăşul, care nu suporta mai mult de o sută de pagini, cartea, nu tovarăşul. Aşa era standardul lansat. M-am întors la Constanta şi-n timp ce eu ciuruiam cartea, o despicam după sfatul dat, a izbucnit revolta si fiindcă , de-acum, domnul Iliescu, era ocupat, tot cu-n ciuruit, am renunţat. Datorită lui l-am cunoscut personal pe Adrian Nastase, zis Bombonel.
Eram, cum le place la unii, astăzi, să spună, site manager, pentru reconversia unei nave care aparţinea de guvern. Nastase, Prim Ministru, urma să taie panglica şi înainte de inaugurare a venit la mine un ministru secretar de stat, fost amic şi colaborator de-al meu, de pe vremea lui “nea”. Mi-a dat indicaţii privind inaugurarea şi mi-a spus că noul nume al navei este “Oceanus”. Sunt ardelean, dar nu mi-a trebuit mult să gândesc şi i-am spus: La câţi ziarişti or să vină, a doua zi vei citi-n ziare, titluri, cu litere de-o şchioapă O…CE…ANUS şi-a tras Bombonel!!! A rămas mut, aruncându-mi o privire greu de descris, dar pot s-o explic. Inchipuiţi-vă că era acasă, se ridica de la masă şi cu aceiaşi privire îşi întreabă nevasta. Păi bine măi dragă! (Iliescu ne intrase-n case) La masa asta n-ai pregatit nimic pentru felul cinci? Cert este că numele navei a fost schimbat, Nastase a făcut inaugurarea şi a dat mâna cu mine (în paranteză fie spus, acum când suntem mai bătrâni, vă mărturisesc cinstit, de-atunci, mă spăl mai des pe mâini). Când mi-am spus numele, adică, m-am prezentat, a ramas un moment tăcut, aşa, ca ministrul secretar de stat, dar n-avea privirea aceia care să constate că la masă n-ar avea şi felul cinci. Era doar Prim Ministru. L-am simţit pentr-un minut, aproape trecut, mirat sau uimit, dar l-am liniştit: Nu vă temeţi, n-am nicio pretenţie la Moldova sau tronul ei.