Ghidul suporterilor spaniol

Primit de la Mircea Enescu

Speranţa care se vindea

Dupa Ion Minulescu

Speranţa ce-n ‘89 politrucul o vindea
Chiar ce mi-am dorit era
Acum, te-asigur politrucule, ca sunt
Mâncat de voi mărunt-mărunt
Geaba tu m-ademeneşti stăruitor
Din patru-n patru ani să-ţi fiu cumpărător
Nu mai pot să fiu înduioşat
Stiu deja că locul tău e aranjat
Tu totul, eu nimic.
Incă patru ani calic
Iar tu, meschin
Nu-mi laşi nici de un pahar cu vin

Speranţa ce-n ‘89 politrucul o vindea
Nu numai mie, dar şi altora
O da ieftin, pe un vot
– Pe voi nu vă costă, mai nimic
Ne-ademenea politrucul cinic
Căci el, flămândul, se grăbea
Să vândă speranţa ce părea a mea
Si cu preţul ei s-ajungă demnitar
Imunitar şi remunerat ca bugetar
Cu mâna-n banii ţării pân la cot
Iar eu rămas cu speranţa dată pe un vot

Si uite-aşa, din patru-n patru ani
Tot cumpăr o speranţă de doi bani
Acuma, cand mă-ndrept către mormânt
Vă spun că politrucul nu e omul de cuvânt
Si după votul ce mereu l-am dat
Am început să plâng cu-adevărat
Speranţa ce-n ‘89 politrucul o vindea
Era chiar viaţa mea.