Era prea devreme…nu este prea târziu

Posted: mai 15, 2012 in Scrierile mele

Era pe vremea lui Dej, şi eu cred că eram printr-a patra când, în Braşov, s-au făcut primele reduceri de personal, ce mai, somaj nu alta. Era vorba de două caseriţe, una de la un troleu şi una de la un magazin ultra central. Acum când mă gândesc la vremile acelea, n-aş putea să vă spun dac-a fost un test sau să se fi urmărit ceva, probabil vreun protest pentru repararea nedreptăţii făcute celor două simple caseriţe. Cert este că un troleu a circulat fără taxatoare şi un magazin ultra central s-a deschis cu auto-servire. Vestea s-a imprăştiat în tot Braşovul, din gură-n gură că n-aveam net. In ziua aceia troleul fără taxatoare a circuit plin, cu oameni pe scară. Nu s-a mai auzit avansaţi mai în faţă şi nici trimiteţi banii ăştia, în fund, la taxatoare. Biletele erau la discreţie, rupea fiecare câte nimerea, unii îşi făceau reserve şi de plătit se plătea cu ce se nimerea, şi tot călătorul râdea de ce vedea. Magazinul ultra central, până seara a fost golit. A doua zi totul a revenit la normal, fără să apară vreun scandal. Somajul a fost eradicat, caseriţele au fost reangajate, circulaţia cu transportul în comun s-a aerisit. O concluzie pe care-a tras-o braşoveanul a fost ca hoţia nu face casă bună cu civilizaţia, ca încă se fură de la “grupa mică” pân’ la “grupa mare”. A fost şi o veste bună, venită din economie, fabrica de nasturi a trecut pe profit. Era prea devreme.
Acum, ar trebui să dăm timpul înapoi, să ţinem cont de punctul 8 din proclamaţia de la Timişoara, să nu ne bucurăm că ne-am cumpărat cu o suta de mii “cutia” în care-am stat în timp ce securiştii, urcaţi pe cai mari, au pus mâna pe averea noastră. Noi cu ce ne-am ales? Cu certificate şi ei cu bani. N-aveam datorii, s-au facut privatizări de întreprinderi, n-a fost rău, dar răul e c-apoi au disparut. Cei care le-au cumpărat, mai pe nimic, au avut de câştigat, le-au casat şi le-au vândut la fier vechi sau chiar le-au exportat. Au trecut douazeci şi doi de ani şi încă n-am văzut luminiţa de la capătul tunelului. Din patru-n patru ani votăm partide, ce sunt “grupa mare” la furat. A venit timpul să votăm din nou şi-ar fi cazul să ne deşteptăm sau poate aşteptaţi de la mine un sfat. Gândiţi-vă la proverbul indian: nu moştenim pământul de la strămoşi, ci îl împrumutăm de la copiii noştri, şi toate astea până nu este prea tarziu.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s