Entorsa

Am scris odată despre o “entorsă” de drept, la piciorul drept, gândidu-mă la Justiţia de la noi şi mi-am adus aminte de decizii aiurea, funcţie de zonă; funcţie de cine-i anchetat, dacă e parlamentar, adică demnitar, întotdeauna procesul e politic; dacă are sau nu cohones; dacă sunt bani de muls; dacă e ceva de câştigat şi am constatat că legea la noi e făcută pentru căţei şi boi, vorba românească, “dacă eşti bou, plăteşti”. Aceiaşi cauză este judecată după bunul plac, la unii li se dă dreptate, la alţii nu, şi vin parlamentarii să rezolve problema dând amnistii fiscale pentru funcţionarii publici ce au primit ilegal banii. Daca le-aş analiza o să v-apuce râsu-plânsu, vă dau numai un graphic să vă distraţi ca la un film cu Stan şi Bran, aştia parc-ar lupta-n Afganistan. Nu ei, ci noi care stăm la cozi, culmea, să plătim taxe şi dări, ar trebui să primim spor de stress, spor de loialitate faţă de statul care nu merită, spor de condiţii deosebite, înghesuială, căldură mare, stări de lesin şi de suspin. Mai sunt şi cazuri când Justiţia a spus într-un fel iar pe Guvernul din trecut la durut în şezut (vezi recalcularea pensiilor militare).
Procese amânate, luni şi ani, ca lumea să le uite şi când dau decizia, să nu mai ştie de ce a fost anchetat inculpatul. Politicienii şi cei cu bani, primesc pedepse, dacă primesc, cu suspendare, restul pentru chestii similare, la-nchisoare. Mă întreb dacă avem vreo lege clară că până şi Constituţia e interpretabilă. La chestia asta mă contrazice, unul, Hrebenciuc:”Constituţia este foarte clară, dar cred că putem interpreta astfel încât să facem alegerile în octombrie. Dacă suntem toti oameni cu capul pe umeri, e un bine pentru Romania”. Voi aveţi capul pe umeri doar să nu vă ploaie-n gât. Aşa sunt toate legile la noi, făcute de ei, să le interpreteze cum vor, pentru binele lor şi uneori să ne scoată ochii, că interpretarea lor, este spre binele României. N-au pic de ruşine. Cine le dă lor dreptul să decida ce este spre binele nostru?
Aşa mi-am adus aminte că oricine, în ţara asta, pe drumurile, sau mai bine zis pe cărările patriei, oricum, toate-s pline de gropi, poate călca, odată, strâmb şi să facă o entorsă “de drept” la piciorul drept, ce-l poate duce în situaţia de a fi pus în “gips” între trei şi şapte ani.
Unii, mai robuşti, scrâşnind din portofel, dând senzaţia că şchioapătă puţin, sunt examinaţi “ambulatoriu”. Alţii, mai firavi şi cu sistem financiar (imunitar am vrut să spun) mai scăzut sunt internaţi douăzeci şi nouă de zile, timp în care se cercetează cu atenţie călcătura, gravitatea entorsei “de drept” de la piciorul drept, în vederea unui diagnostic, tot “de drept”.
Odată “fişa medicală” întocmită “entorsele” sunt prezentate “medicului de specialitate” care, după ce-i ascultă pe asistenţi, dă verdictul aşteptat de toata lumea. Pentru “pacientul” mai robust care a scrâşnit…constatandu-se o ameliorare a efectelor călcăturii, şchiopătând din ce în ce mai puţin vizibil, se hotărăşte o “gipsare” formală, cu suspendare (să nu vă gândiţi la “gipsare” în pat, cu suspendare la 45 grade, ci la ce mă gândesc eu, încă de când am început să scriu aceste rânduri…). “Pacientului” mai firav şi cu sistemul…”imunitar” scăzut i se hotărăşte o “gipsare” pe termen lung, ceea ce face ca asitenţa să exclame “Uite cum îşi târăşte piciorul…Săracul !