Primită de la Doru
VENETIA: Cred c-am sosit în oraş după o ploaie torenţială. Toate străzile sunt inundate. Se circula numai cu barca. După ce că au apă pân’ la temelia caselor, barcagii sunt foarte veseli şi cântă nişte canţonete numite barcarole. Hotelul este cam vechi şi broasca de la uşă camerei orăcăie îngrozitor.
LONDRA: La Londra n-am văzut nimic din cauza ceţii. In ultima zi, ceaţa s-a ridicat pentru câteva secunde şi am putut vedea un superb turn cu ceas. Ceasul stătea, dar eu n-am mai stat, am plecat ca-nceput să plouă.
MADRID: Oraşul este frumos, are străzi largi, cu fântâni ecvestre şi statui arteziene. Au şi un palat mare, dar cam neprimitor. In schimb, locuitorii sunt simpatici, vorbăreţi, ospitalieri şi când i-am întrebat, mi-au spus că sunt români. Nici acuma nu mi-am găsit portofelul.
PARIS: După câte îmi aduc aminte de la şcoală, Parisul este capitala Germaniei. Cu toate acestea, străzile lui sunt pline de japonezi. Numărul frumoaselor şi renumitelor franţuzoaice s-a redus foarte mult. Ele nu mai pot fi văzute decât sub forma unui tablou expus la Muzeul Luvru şi care reprezintă o italiancă urâţică ce zâmbeşte tâmp.
Am cunoscut o blonda delicioasă, care m-a servit cu şuncă de Praga, deci…sunt la PRAGA
BUCURESTI: Ghidul pe care-l am la mine, îmi prezintă Bucureştiul drept capitala Ungariei. Cred ca la mijloc este o greşeală. In Gara de Nord se vorbeşte mult turceşte, ceea ce mş face să cred că sunt în Frankfurt pe Main sau Amsterdam. Aici îl înţeleg. mi s-a înâmplat şi mie. Eram în Amsterdam, am luat un taxi, şoferul era turc. I-am arătat adresa la care trebuia să ajung. Numele de stradă coincidea cu un nume de oraş şi m-a dus la drac-un praznic. L-a costat ceva.