Pe scurt

Posted: iunie 14, 2012 in Scrierile mele

Multpreacinstitul Ponta ne-a declarat „eu nu mă tem, eu chiar sunt bucuros să oprim derapajele de la democraţie…” Uite-aşa începe derapajul lor „hotărârile pe care le ia Parlamentul nu ar trebui sub nicio formă sa fie contestate la CCR”, „Controlul pe care CCR l-ar face asupra Parlamentului este, din punctul meu de vedere, o cenzură”, a mai spus un pesedist. Să nu-mi spună multreacinstitul că n-are legatura cu ce ni se pregăteşte. Pe când cenzuarea presei, a internautilor, a nemultumitilor ce, sigur, vor ieţi in strada (sper). Se va guverna cu hotărâri, nu cu legi. Nu va mai fi nimeni să le conteste. Vom fi la mâna lor. Nu mă mai mira nimic, avem conducătorii pe care-i merităm. Votaţi-i români! Cum în Parlament se vor aştepta să fie, dacă nu sută la sută, vreo nouazeci şi ceva, să te ţii democraţie, eşti pe craca lor.

Inchideţi uşa, că se face curent, ar fi spus Orban, penelistul, de când au năvălit pedeliştii să se dea cu ei. Deja s-a anunţat încă un transfer, pe care, Haşoti la definit ca o întărire a dreptei (care dreptă?) şi auziţi cu cine…o placintă. Vorba lui Oprişan, aliatul lor, „să se spele pe cap cu ea”, cu alte cuvinte s-o folosească drept şampon, crin, înainte de culcare. Săraca doamnă pedelistă, mi-e milă de ea, acum când şi-a găsit loc la o mănăstire de maici. Nu ştiu ce dreaptă întăreşte peneleul dar, un lucru îmi este clar, este gunoierul arenei politice. Aşa scumpilor, faceţi curăţenie, daţi-i cu tifla lui Prigoană.

Am scris cândva „Politica este o curvă şi curva asta are un ciclu la patru ani”. Am aflat că şi prin institutia cu nume de Justiţie, a fost depistată o curvă dar, cu ciclu lunar.

„Ghici ghicitoarea mea. Cine merge la Bruxelles?” Personal, dacă mă întrebaţi, nu ştiu. Cum azi cei doi mari, se întalnesc la negocieri, cred că este vorba de doi precupeţi ce se duc acolo,  să cumpere varză.

Comentarii
  1. Aglaia Dimofte spune:

    Stimate coleg ma provoci la comentariu. Imi vine in minte o scena dintr-un film cu soldati in retragere, care se deplasau pe un drum mocirlos, pe jos desigur, mai murea cate unul, dar ceilalti continuau sa se deplaseze asa cum puteau. Fiecare cu gandurile lui, fiecare cu durerile lui, si evident in functie de providenta, ajungeau la final cei care reuseau sa se deplaseze. Asa suntem si noi acum. Nu putem schimba nimic, pe numeni nu interesează problemele noastre, dar trebuie sa mergem mai departe, pe drumul nostru.
    Draga colega, numai lucruri bune si frumoase!

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s