Arhivă pentru iunie, 2012

Un banc nou

Posted: iunie 27, 2012 in Scrierile mele

Primit de la Noni

„Adrian Nastase nu a vrut sa se sinucida, el a vrut sa-l impuste pe Basescu, care-i statea in gat….

„Crastravetele”

Posted: iunie 26, 2012 in Scrierile mele

„O femeie m-a determinat să m-apuc de băut şi eu n-am avut nici măcar bunul simţ să-i mulţumesc” Am vrut să scriu în loc de „băut”, „scris”, schimbând un singur cuvânt dar, m-aţi fi acuzat că l-am plagiat pe WC Fileds. Totuşi, este adevărat, o femieie m-a determintat să m-apuc de scris. N-ai talent şi decât să freci menta, scrie. Cred că aşa voi începe toate postările mele. Dar, pentru că tot este vorba de plagiat, mi-am propus azi să-l plagiez pe Caragiale care, s-a inspirat în scrieri din viaţa politică a vremii sale, ce nu-s departe de vremea mea. M-am oprit la Mariu Chicoş Rostogan, ce-şi începea ora de clasă, bătând cu-n ciocan de lemn în masă, „Silenţium prostovanilor”. Politicienii, de azi şi ăia de ieri, sunt ca ăla cu „crastavetele”, au o lecţie învăţată şi orice îi întrebi o iau încet pe arătură până dau de „crastravete”, ăla din familia Curcubitaceae, de culoare galben-verzui, ca-n final să aflăm şi ceva concret, c-ar conţine foarte multă apă (aici, nu-l bag în seamă pe Severin). Aşa este politica, conţine prea multă apă, doar şedintele Guvernului Ponta, au numai 75 la suta dar, nu e prea târziu, simt că vor tinde spre 98 la sută.
Aşa cum spuneam mai „jos” (e un citat, deci nu-i plagiat), politicianul dacă nu bate „câmpii” nu-i politician şi totul e să n-o dea de gard sau să-şi completeze „dizertaţia” cu o „cestiune” ce n-are subiect şi predicat la ce a fost el întrebat. De aici începe dandanaua şi beleaua de se miră, ca „prostul”, c-ar avea ceva lumea cu el, motiv pentru care îi recomand cu căldură, să se rezume la „crastavete”.
Nu ţin minte să-l fi întrebat cineva pe Ponta, cu ce viteză, în drum spre Predeal, va face Guvernul. Nu ţin minte să-l fi întrebat cineva pe Ponta dacă, noul Guvern va fi tot plin de hoţi ca şi celelelte. Cred că dacă era politician si „rânjea” mai puţin ar fi dat un raspuns mai elevat, nu că-l face în 30 de secunde şi c-ar fi cel mai cinstit, ci ar fi putut începe cu argumente, că o „implementare” guvernamentală nu seamănă cu plantarea de „crastaveţi”, de unde putea dezvolta subiectul, legat de familie, de culoarea galben-verzui şi ar fi fost de lăudat de înţelepciunea lui iar, noi, n-aveam subiecte de criticat. Nu ar fi fost pus în situaţia de a preciza „Nu înseamnă că eu o să pun numai ingeri în funcţie, că nu am cum, din 150 de oameni să fie 150 de oameni perfecţi.” Corect ar fi fost să ne demonstreze afirmaţia şi în procente. Acum îmi explic de ce a apelat şi la „iad” unde „păcătoşii sunt valorificaţi la maxim” şi l-a numit pe Grăjdan. De aici până a ne face pe noi, ăştia care l-am criticat, anormali şi lipsiţi de bun simt n-a fost decât un pas „nu vreau să mă scuz, pentru că nu m-a acuzat cineva normal, cineva de bun simţ”.
Nu ţin minte să-l fi întrebat cineva pe Ponta, de unde va conduce Guvernul şi chiar de l-ar fi întrebat, ar fi putut răspunde, evident din Palatul Victoria, doar nu dintr-o seră unde se cultivă „crastraveţi” şi ar fi ajuns la subiectul pe care ar fi putut să-l dezvolte fără s-o dea de gard. Problema asta e de discutat şi aş avea multe exemple să vă dau, că nu-l cred. S-a instalat la o „tijghea” de undea-a-nceput să ne vândă „crastraveţi”.
Nu ţin minte să-l fi intrebat cineva de Bruxelles, la sosirea din Austria, n-ar fi avut sens. Dar un ziarist, probabil băsist, l-a întrebat ce părere are de acuzaţia de plagiat. In locul lui Ponta, eu aş fi divagat puţin şi aş fi dat ca exemplu nectarina, un fruct nou rezultat dintr-o combinaţie de piersic cu prun şi uşor-uşor, aş fi alunecat spre tulpini până la vrej de unde, cu puţin talent, vorbind tot de-un fruct, ajungeam la „crastravete”. El, nu! Eu tot merg la Bruxelles.
Nu ţin minte să-l fi întrebat cineva, cum se simte Băsescu când, de fapt era la spital să vadă cum se simte Năstase care, tocmai atentase lui viaţa lui (na, iar mi-am adus aminte de bancul cu ţară de căcat, atentate de căcat). Dacă nu putea să spună nimic de Nastase, nu putea da detalii nici despre rană, nici despre stare, putea foarte simplu s-o dea cu durerea ce-o simţea, să fi vorbit de îngrijorare, ca şi cum ar avea un morcov undeva şi uite-aşa, de la morcov până la „crastravete” mai era un pas. El, nu! Cred că se simte bine Băsescu. Păi, tot ce-ai spus tu pe seama Justiţie şi că nu comentezi deciziile ei e varză. Na, încă puţin şi ajung şi eu la „crastravete”.
Domnule Ponta, iţi dă un sfat, un om mai bătrân, învaţă, măi dragă, bine, lecţia cu „crastravetele”, te scoate din orice rahat. Iţi dau un exemplu şi de data asta am terminat. Dacă nu poţi mării salariile, dacă nu poţi da banii înapoi la pensionari, micşorează TVA-ul la „crastravete” şi vor avea românii ceva de pus pe masă.

Doamne-ajută !

Posted: iunie 25, 2012 in Scrierile mele

Sunt ardelean şi nu pot să uit dimineţile copilăriei, erau ca un ritual. Tata, la masă, lua micul dejun în timp ce mama îi umplea sufertaşul cu mâncarea pentru pânz. La plecare, condus de mama până la uşă, o săruta pe obraz şi îşi spuneau simplu Doamne-ajută!
Salutul ăsta a rămas în Ardeal, mai ales la sat, între ţărani şi asta mi-aduce aminte de-o-ntâmplare. Am fost invitat de cumnatul meu la el, în Beznea, un sat din Bihor. Ca s-ajungi acolo, de la Cluj o iei pe drumul spre Oradea, urmând Crişul Repede şi nu poţi să nu te minunezi de frumuseţea locurilor. Se trece prin Ciucea, laşi la dreapta Castelul lui Goga şi după puţin timp, urci Piatra Craiului. Nu, nu poţi să treci fără a face un popas la “Gaura dulce”, o grotă săpată în stâncă unde, cârciumarul îşi ţinea butoaiele cu bere la rece şi în faţa căreia, pe grătare, sfârâiau micii. De-acolo, poţi lăsa maşina să “curgă” la vale numai, să ai grijă de frână şi o bagi în viteză când îţi apare un indicator, cu săgeată spre stânga pe care, scrie mare, Beznea. Să ajungi în sat, urci un deal, în stânga şi dreapta livezi de pruni care, le dau sătenilor materia primă pentru renumita palincă. Acolo, în “varful” dealului dai de case, casă lângă casă, nu poţi opri, drumul e îngust şi ca să ajungi la cumnatul meu, il cobori. Casele se răresc, şi ajungi în vale, între două dealuri despărţite de şoseaua care te duce spre Bratca. In stânga şi în dreapta, parcele îngrijite, colorate în gaben şi verde, ce-ţi dau impresia că curg de pe dealuri. Două zone, undeva mai la deal, străjuite de câţiva brazi falnici, nu mulţi, câte patru sau cinci, ies din peisajul firesc. Mai târziu, am aflat că acolo e loc de odihnă, locul somnului de veci. Acolo se odihnesc Cacucii, neam mare, oameni de vază, fruntaşi “ţărănişti” , satul asta a dat multe somităţi, Ioan Pop de Popa se trage de-aici. Nu ştiam pe-atunci, că aveam să urc, câţiva ani mai târziu, dealul, până-ntre brazi, împreuna cu cumnatul meu de unde aveam să cobor singur.
Deşi, în zona în care locuia cumnatul meu, casele erau răzlete, grupate, nu multe, trei sau patru, unele la poale altele în vârful dealului, oamenii erau foarte apropiaţi. Văzând o maşina în curtea lui Gheorghe, aşa-l chema pe cumnatul meu, veneau să-l ajute, că are musafiri. Intotdeauna se-nchina câte un pahar de palincă. Nu spuneau “noroc”, spuneau “Doamne-ajută”.In scurta mea vacanţă la Gheorghe, am prin o duminică şi cum obiceiul meu e ca dimineaţa să-mi fumez ţigara şi să-mi beau cafeau iar, vremea era frumoasă, am ieşit afară să-mi fac siesta. Curtea lui, la poale de deal, era în pantă, în stânga o casă veche din lemn, bine îngrijită, în dreapta, şura care, nu lipseşte din nicio gospodarie ardelenească iar eu, cu faţa la stradă pe gazonul natural al curţii, îmi sorbeam cafeaua. Pe stradă, treceau oameni grăbiţi, îngrijit îmbrăcaţi, femeile în negru, întorceau capul spre mine, mă salutau iar eu, răspundeam frumos, ca la ţară. Totuşi mi s-a părut ceva ciudat, salutul lor nu-mi suna cunoscut şi graba îl făcea mai de ne-nţeles şi m-am adresat lui Gheorghe care, m-a lămurit. E duminică, oamenii merg la biserică şi pentru că ştiu sau bănuesc că tu nu mergi, salutul lor este Dumnezeu va ierte. Astazi imi pare rău că nu l-am intrebat cum trebuia să le răspund, mă bufnise rasul, la toţi le-am răspuns cu Doamne-ajută.

Suicidul

Posted: iunie 24, 2012 in Scrierile mele

 

Asta circulă pe net. Nimeni nu ne spune adevărul. Unde sunt cinstiţii din Guvern, condus de un copy-laş cu două „mame vitrege” şi un „tată adoptiv”, puşcăriaş. Cine ne poate opri să nu ne dăm cu presupusul?

In ce ţară trăim !?

Posted: iunie 24, 2012 in Scrierile mele

Astăzi nu sunt în apele mele. Poate căldura de-afară, poate un e-amil primit de la cineva care nu-mi poate da replica pe blog şi mă chinui să văd cum dracu, de ce unii pot şi el nu. N-am făcut nimic ieşit din comun. Blogul nu mi l-am făcut eu. Nu mă pricep decât să butonez şi am specificat că nu voi cenzura nimic şi dacă este cineva care a făcut un comentariu şi eu l-am dat la gunoi, îl rog să intervină.

E foarte cald, poti să-ţi faci ouă ochiuri pe asfalt. E trist, un om a murit pe plajă stând la soare, ce-o fi fost în capul lui? M-am retras în birou şi m-am apucat de scris, ca un proscris, un fel de condamnat să aud toate belele în care-am intrat. Stimaţi cititori şi stimate cititoare “ va fac o confidenţă, am o nouă dragoste, iubesc tenisul”. Romania a ajuns un teren de tennis, cu zgură albastra, ca situaţia noastră şi ne uimim, în ce ţară trăim. Am deseori şi repet, nu sunt membrul niciunui partid, nu ţin cu nimeni, ţin cu regulile şi vreau să fie respectate. Sunt de profesie inginer, constructor de nave şi am făcut facultatea nu să am şi eu o diplomă. Am făcut-o să profesez şi nimeni, dintre cei ce mă cunosc, nu mă poate acuza că n-am făcut-o. Cum să nut e revolţi cand una se spune şi alta se face. V-aduc aminte declaraţia lui Ponta privind relaţia lui cu Instituţiile statului, vor fi constituţionale. De aici am de gând să plec.
Preşedentia tinde să devină un iatac cu baldachin pentru unul crin. Parcă-l şi văd întins pe spate, îmbracat pe jumatate şi înconjurat de tinere bălaie ce îi fac vânt cu evantaie. Păi, cum să nu fie aşa când încă de pe-acuma i se taie cherosenul, gata cu plimbări cu avionul, mâine i se va taia benzina, gata şi cu limuzina. Cât despre anumite cereri, vor fi ca nişte aşi în tenis, n-are voie nici să comenteze darmite să riposteze şi sa le facă “ghem”, va risca o eliminare din joc, aşa cum ameninţă un “co” din usele, pe nume crin. Mie mi-a plăcut Hasoti, ce nu mi-a plăcut, nu mi-a plăcut crin căruia, ca de obicei, i-a sunat ceasul prea târziu.
Executivul este condus de-un COPY-LAŞ. O lume-ntreagă a aflat de plagiat. Cum poţi să ai un premier despre care un jurnalist austriac scrie “ Pare-se că un premier român trebuie să fie prins, mai întâi, furând argintărie la un summit UE pentru ca lumea să înţeleagă cine este el” Aia vor avea bun simţ să-i se dea tacâmuri de unică folosinţă, asta, pentru a se evita un nou scandal internaţional Cum mai are nas să se ducă la Bruxelles? Cum poţi să ai un premier care, pune Guvernul României într-o situaţie penibilă, trimiţând o scrisoare la Nature, spunându-le că s-au bagat într-o chestie politică. Am scris, mai zilele trecute, copy-laş-ul ar fi trebuit să dea în judecată publicaţia şi sunt întrebat, eu, dacă am dat pe cineva în judecată care, m-a împiedicat ţn drumul meu. NU. I-am zis ceva de Doamne-ajută şi mi-am văzut de drum. Păi, altfel, cum?. Eu nu eram premierul Romăniei, pe cine reprezentam eu, şi-mi aduc aminte de-o replică dintr-un film “cine vă recomandă?” “Familia”. La noi orice acuzaţie împotriva unui politician, chiar daca-i penală, chiar plagiat, devine în mod automat, proces politic. Uslaşilor, vă amintesc Articolul 16 “Egalitatea în drepturi” din Constituţia României care, specifică : (1) Cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără privilegii şi fără discriminări.(2) Nimeni nu este mai presus de lege. Cum poţi s-o acuzi şi chiar să scri în derâdere, făcând apel la fizicul şi înfăţişarea Doamnei Macovei care , e drept nu aduce a Esca, Vântur şi nici ca Udrea (astea mi-au venit în minte) care, cere respectarea regulilor din România. Daca eşti pedelist n-ai voie să ceri respectarea statului de drept. Eu, nu sunt înregimentat în nicun partid dar cer raspicat, RESPECTATI REGULILE SATATULUI DE DREPT. Sunt inginer şi dacă nu respect procedura se dărâmă şandramaua. Asta faceţi, voi uslaşii, în loc să puneţi umărul să mai dregeţi căte ceva vreţi să dărâmaţi complet şandramaua. Mai vine şi Sova, ala cu holocaustul, trimis la studii in State de copy-laş să ne spună că Doamna e plină de ură şi cu idei staliniste. Ii dau dreptate Doamnei sunt şi eu plin de ură şi stalinist Aştia sunteti voi, uslaşii, dacă unii sunt anchetaţi sau chiar condamnaţi ieşiţi în stradă să-l apăraţi, că iar mă inervez când, mi-aduc aminte de unul care a simulat un infarct şi acum Năstase care, a simulat un suicid. Să nu-mi spuneţi voi, uslaşii, că nu l-a simulat şi că un glont de 38 a fost deviat de mărul lui Adam? Păi, “asta e barbat!”, cum ni se spune pe antene. Spuneţi-mi că nu mai trebuie respectate legile ţării, spuneţi-mi că oamenii voştri sunt deasupra lor şi voi face apel la toti puşcăriaşii din Romănia să se înscrie în partidul vostru, că asta vreţi voi, că sunteţi tari acum pe cai mari, eu as zice, măgari mari.
Am aflat, tot de curand, că a treia putere în stat ar fi pensionarii militari, de la unul Dogaru. S-au aliat cu uslaşii. De ce credeţi? Pentru bani. Pe nimeni nu interesează încontro mergem, doar pomeni electorale. Si-o să fie şi mai bine.
Aş spune şi câteva cuvinte despre Justiţie dar, mă abţin. Aud c-ar fi o mare victorie condamnare lui Năstase. Nu cred. O veţi pune voi cu botul pe labe. Uslasii vor fi achitaţi şi condamnaţi adversarii. Voi sunteţi ăia cinstiţii. Aşa vă place vouă, să fie, legea în România. Voi sunteti mai presus de lege. Vreau să-ţi atrag atenţia, cititorule, nu mă interesează ce-a fost, trecutul este trecut, timpul pierdut e timp pierdut, mă interesează prezentul şi viitorul meu, a copiilor şi nepoţilor mei. Aţi adus la guvernare cel mai cinstit Guvern din România. No comment, vorba englezului. Arestaţii mă, pe toţi care-au încălcat legea sau au furat dar, începeti cu voi, ca să vă cred.
Despre a patra putere în stat, presa, nu pot să spun decat un singur lucru: stau pe canapea alături de nevastă, cu telecomanda-n mână şi-o întreb “cu ce post TV vrei sa te manipulez astăzi?” Dar nici aici nu pot să mă abţin să-ţi spun, cititorule, nu mi se pare normal, vezi cazul Diaconu, să spui tu, un candidat uslamist la preşedenţie că presa e de vină în cazul lui.
S-a răcorit afară, m-am răcorit şi eu.