Fară comentarii
Arhivă pentru noiembrie, 2012
Dimineaţa, când imi beau cafeaua, televizorul din bucătărie îl găsesc pe ştirile PRO. Le place alor mei s-asculte.
Mă mutasem de curând în Agigea şi, ca pe orice stradă din Romania, şi pe strada mea era un maidanez, un singur maidanez. N-avea nume şi pentru că era mai lung decât înalt, i-am spus Cârnat, ca la scurt timp să-l alint Cârni. A fost o “dragoste” la prima vedere. Mie îmi plac câinii. Vizavi de casa în care locuiesc este un mic chioşc alimentar, amenajat intr-un fost garaj, locul unde mă mai întâlneam cu bătrânelul acela simpatic, care dăduse bineţe la a doua bătrâneţe. Din chioşc nu ieşeam niciodată cu mâna goală. Normal, doar intram acolo pentru cumpărături. Pe Cârni, care se obişnuise să mă aştepte cuminte la ieşire, il “omeneam”, ba cu un cârnăcior ba cu câţiva crevuşti. Când îmi scoteam câinii mei de casa la plimbare, venea şi Cârni, până într-o zi când “n-a mai vrut”. L-am strigat “Hai Cârni !” şi atunci s-a ridicat cu greu pe picioarele din faţă, s-a târât puţin, apoi a renunţat. Ar fi vrut să vină, dar picioarele din spate nu-l mai ascultau, doar capul îl avea ridicat spre mine, privind-mă, de parcă îşi cerea scuze. Am renunţat la plimbare, l-am pus în maşină şi l-am dus la medicul veterinar. A stat internat trei zile. L-am vizitat zilnic şi asta, precum şi eforturile medicului, l-au repus pe picioare, revenind pe strada mea.
Mi-am adus aminte de acest episod când am auzit la ştiri că doi tineri, un fel de el şi un fel de ea, care născuse, au plecat de la maternitate cu copilul lor, pe care l-au abandonat într-o pădure, după care s-au dus liniştiţi spre casă. Ce aş putea să comentez, sau să vă spun decât: Să fii om este uşor, să fii un om este foarte dificil.
Primita de la Nelu Serban
Intr-o zi un florar a mers la un frizer pentru o tunsoare. După tunsoare, el a întrebat despre factura lui, iar frizerul a răspuns, „Eu nu pot accepta bani de la tine, eu fac asta în folosul comunităţii în această săptămână.”Florarul a fost mulţumit şi a plecat din magazin.
A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul său și a găsit la uşa lui un „multumesc”, cărţi şi un buchet mare de trandafiri roșii, pentru el.
Mai târziu, un poliţist vine pentru o tunsoare, şi atunci când el încearcă să plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou: „Eu nu pot accepta bani de la tine, eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână. „Politistul a fost fericit şi a părăsit magazinul.
A doua zi când frizerul a mers sa deschidă atelierul său, a găsit la usa lui un „multumesc”, cărţi şi o duzină de gogosi, pentru el.
Apoi, un parlamentar a venit pentru o tunsoare, şi când a vrut să plătească factura lui, frizerul a răspuns din nou: „Eu nu pot accepta bani de la tine. Eu lucrez în folosul comunităţii în această săptămână. „Parlamentarul a fost foarte fericit şi a părăsit magazinul.
În dimineaţa următoare, când frizerul a mers sa deschidă atelierul său a găsit o duzină de deputati si senatori aliniați, în aşteptare pentru o tunsoare gratis.
Aceasta, dragii mei prieteni, ilustrează diferenţa fundamentală dintre cetăţenii ţării noastre şi politicienii care-i conduc.
Pe mulţi îi aud, ajunşi la vârste înaintate, că dacă, în viaţă, ar fi să mai aleagă odată, ar urma aceiaşi cale. Să fim serioşi, tot atât de mulţi ar fi curioşi ce s-ar fi întâmplat dacă ar fi schimbat sensul şi în loc s-o ia la stânga o luau la dreapta. Mi se pare firesc să-ţi fi dorit şi o altă experienţă.
Din ce categorie fac eu parte? Nu poţi să dai timpul înapoi. Este imposibil să nu fi trecut şi prin perioade cu “timp pierdut”. Timpul pierdut este timp pierdut, nu este ceva ce ţi-a scăpat în drum şi ţi-a fost lene să-l ridici. Este un timp care ţi-a plăcut să-l pierzi atunci, degeaba-ţi pare rău acum, chiar dacă vrei să-l reciclezi, n-ai nicio şansă să-l recuperezi. Acesta este timpul pe care-l regreţi, dacă-l recunoşti ca “timp pierdut”. In realitate, nu exista timp pierdut, el trece, iar noi ne trecem.
“Timpul pierdut” este pentru cei care mor de tineri, la propriu şi la figurat.
In viaţă, eu nu cred că tu ţi-ai ales o anumita cale. Nu cred că este vreun copil să nu fi fost întrebat “ce vrei să te faci când vei fi mare?” aşa cum nu cred să fi răspuns vreunul, că vrea să devină “lucrator la spaţii verzi”, deşi este o meserie onorabilă. Nu!, ţi s-a deschis o cale pe care ai păşit cu o anumită încredere şi cu speranţă. Meritul este a celor care, te-au “împins”, dacă te-a împins cineva şi al tău, atunci când ai reuşit s-o “forţezi”.
Ajuns la maturitate, în general, eşti obligat să urmezi un anumit drum, forţat tot de cineva sau de ceva. Este ca în dragoste. Avem senzaţia că noi am ales când, de fapt, am fost acceptaţi, devenind alesul sau, ca la jocul de table, când arunci zarurile. Cât timp zarurile se învârtesc, totul este în regulă, după ce s-au oprit, constaţi ca-i dat o “gherlă”, sau ai dat ceva mai bun, măcar de-o “poartă-n casă”.
Nu ştim niciodată ce ne rezervă viitorul şi dacă mi-ar fi spus cineva că va veni ziua cînd voi abandona scafandreria ca la bătrâneţe, să revin la ce mi-a plăcut odată, nu l-aş fi crezut. Nu eu am ales calea, am fost “împins” pe altele, ca să revin printr-o conjunctură pe care, cum aţi vrea s-o numesc altfel decât “destin”.
Eu, unul, aş da timpul înapoi şi vorba, de-acum desuetă, a cântecului “aş vrea iar anii tinereţii, cu mintea mea de-acum”. Cine ştie, poate viaţa mea alături de fata cu părul prins coc la spate ar fi fost cu totul alta.
Acum, la bătrânete, ne face bine să ne mai uităm, din când în când, în urmă, şi dacă asta ne face bine, să aşternem pe hârtie amintirile, cele plăcute îi cele neplâcute, aşa cum au fost, privind înăuntru-ne, seară de seară, cu gândul să ne oblojim durerile ascunse, stranse-n suflet, locul unde se aciuiară, pentru a fi plânse sau să ne bucurăm de ceea ce am considerat a fi fost frumos că vorba aceea, nici fericirea şi nici necazurile nu apar niciodată decât prin uşa pe care am lasat-o deschisă.
Eu sunt ardelean, mai lent, dar am avut grijă să nu rămân niciodată în urmă. Nu mi-a rămas decât să mă gândesc la cele trei zile ale mele. Ieri, astăzi şi mâine. Pe prima o ştiu, a doua, mai mult sau mai puţin, în timp ce a treia poate fi ca prognoza meteo, după paiul din gura porcului.
Strangers in the night exchanging glances
Wond’ring in the night what were the chances
We’d be sharing love before the night was through
Something in your eyes was so inviting
Something in you smile was so exciting
Something in my heart told me I must have you
Strangers in the night
Two lonely people, we were strangers in the night
Up to the moment when we said our first hello little did we know
Love was just a glance away, a warm embracing dance away
and
Ever since that night we’ve been together
Aron after 65 