Si o urare din toata inima
Arhivă pentru decembrie, 2012
Intai cu plugusorul…o varianta de criza
Apoi cate un trandafir pentru fiecare
I-am propus soţiei să ne facă de Revelion sarmale…alfel
Se ia o pulpă mare de porc
De preferinţă din rasa York
Se crestează ş-astfel aranjată
Se-npănează cu varză murată
In cele mai mari crestături
Dacă vrei, poţi să pui murături
Se toacă bine de tot orezul
Să rămână numai miezul
Restul il fierbi separat
Şi-l pui undeva la păstrat
Să-l ai gata preparat după sărbători
Când lipsurile-o să-ţi dea fiori
Miezul de orez făcut ca pudră
Il bagi, uscat, intr-o clepsidră
Să ai noţiunea timpului
Cu banii pentru bateria ceasului
Cumperi mirodenii cât s-ajungă
Pulpa de porc să se ungă
Mai poţi bate câteva cuişoare
Da’ să nu fie ruginite prea tare
Se bagă totul la cuptor
Şi când mirosul devine-mbietor
Se mai presară direct în spuză
Cel puţin o scuză
Tot despre Crăciun dar în Ajun, când patronul a făcut un sacrificiu şi ne-a dat drumul mai devreme de la serviciu. Ajuns acasă, pe nepusă masă, i-am prins pe ai casei în bucătărie, într-o agitaţie având o explicaţie, şi m-am gândit să spun în glumă, “presupun că pregătiţi ziua de Crăciun”. Dar cum nu le plac glumele mele am tăcut ca un om binecrescut. Trebăluiau de zor, soţia împacheta sarmale, socrul meu tăia carnea pentru friptură, fiică-mea făcea o prăjitură cu multă glazură de ciocolată, pusă pe-un fel de aluat, ca o prelată (m-a rugat s-o gust, dar am refuzat cu un scuzat ghiduş “mă mâzgălesc şi-apoi tre’ să fac duş”). Se mişcau de ajuns de mult şi de repede, iar eu le stăteam în drum. “Ce stai aşa ca un stâlp!” a fost exclamaţia care m-a făcut să mă simt bine. Eram recunoscut ca fiind “stâlpul casei”. Să nu-i deranjez şi nici să-i enervez, am ieşit din casă, fără vreo angoasă, să fumez, afară, o ţigară. Câinii mei au venit la picioarele mele. Erau bucuroşi, după cum dădeau din coadă şi m-a flugerat un gând, „bine că măcar ăştia doi nu m-au confundat c-un stâlp”.
Vine Crăciunul şi-mi aduc aminte de domnul preşedinte. El la Predeal eu la Real, la cumpărături. M-am aşezat la rând. Ce mai! O coadă, pentru mine corvoadă, la o casă cu caseriţă grasă, dar frumuşică, o papuşică de pus sub brad. Mi-a venit să cad, pe spate, în exclusivitate, pentr-un magazin atât de plin, când după ce am înşirat, de-am transpirat, cumpărăturile, umplând banda rulantă, ea, cu privirea absentă, mi-a pus o-ntrebare “Aveţi bani ? Nu ne mai merge cititorul de card”. Aveam card şi ce puteam să fac să-mi fie şi mie pe plac. Am lăsat banda plină cu cartaboşi şi cu slănină, cu carne tocată, salam o bucată, cârnaţi afumaţi, brânză de vaci, câţiva colaci, doi cozonaci, albitură pentru răcitură, un borcan cu muratură, câteva banane, pentru pom bomboane, muşchiuleţ de porc din rasa York, o pungă cu nuci, o oală de tuci, un curcan, hrean la borcan, două franzele, o pungă cu acadele, alune de pădure, un borcan cu mure, zece sticle cu vin d’ăla mai fin, un borcan cu masline şi vă spun cinstit, nu mi-a fost ruşine să-i spun “Oricum, e rândul tău acum, să le iei din drum”.
Aron after 65 