Arhivă pentru decembrie 5, 2012

După I.L. Caragiale

Important bărbat – bărbat serios.
Membru în toate societățile culturale naționale și internaționale, preferă dintre acestea pe cele de ginte latină. Dacă nu e încă în Academie, are să fie. Dacă nu, va fi, în mod sigur, cel puţin Prim Ministru, ministru la Invăţământ, sau poate şef la Institutul Cultural Român. De acolo de sus, ai să-l auzi şi ai să-l vezi zilnic vorbindu-ţi rânjind şi rânjind vorbindu-ţi. E un exemplar de lux în galeria moftangiilor români și costă scump.
Teorii nouă din cărți vechi – invențiuni pe cari străinii, vrăjmașii României, apucă de le fac mai-nainte – studii speciale – misiuni la stațiuni balneare – comisiuni și delegațiuni – conferențe savante, un fel de pot-pourri de fapte diverse științifice – apoi direcțiuni de instituțiuni și publicațiuni – toate astea trebuie să coste scump. Astăzi moftangii beneficiază de invenţia companiei Xerox şi de Net. Este suficient un “copy-paste” şi lucrarea este gata. Dacă mai ai parte şi de un profesor “ca lumea”, care înainte de a ajunge pe la Jilava, din cauza unei “entorse de drept” la piciorul drept, ai şanse să ajungi “dottore”. Dă bine la carieră. Nu vă gândiţi la o carieră de piatră, unde-şi ispaşeau pedepsele hoţii de altă dată, ci la una “profesională”. Din acele “pot-pourri de fapte diverse ştiinţifice”, moftangiul îşi mai “trage” şi un masterat, bun de umflat “sivi-ul”. Şi când moftangiul mai este şi mitoman, succesul este garantat şi apreciat de prostimea în delir. Spusele lui Einstein nu mă mai miră astăzi „Mi-e teamă de ziua în care tehnologia va depaşi interacţiunea umană. Lumea va avea o generaţie de idioţi.” “Tóate astea trebuie să coste scump”
Tipul nostru iubește, mai presus de orice, Știința și România, cărora le sacrifică activitatea, liniștea, sănătatea, familia sa, tot. El susține că știința, deși esențial umană, trebuie, mai ales la o națiune mica și tânără ca a noastră, să fie națională. El constată în fiece moment cu mândrie progresul prodigios al științelor române. Da, iubeşte ştiinta şi dacă ajunge şef la Institutul Cultural Roman, o va susţine, mai mult decât cultura. Ce e aia “cultură”? Poate cultura agricolă. Mai importantă este apa caldă. E iarnă, şi ce-l interesează cel mai mult pe romăn – evident, “caloriferul”, de care trebuie sa fim mândri că-l avem chiar dacă unii îl închid, din patriotism şi cu dezgust – apa caldă n-a fost “inventată” de români. O să-l rog pe moftangiu să apeleze la cercetatorii britanici, poate ne “scoatem”. “Tóate astea trebuie să coste scump”
El dirijează un institut național savant sau, dacă încă nu până acuma, va inventa unul sau două pentru a le dirija – institute absolut indispensabile României, care este și trebuie să fie centrul și farul cultural în Peninsula Balcanică… Ar fi o rușine să lăsăm pe Bulgaria să ne ia înainte! De exemplu. Este absolut indispensabil să întemeiem un institut pentru domesticirea, prăsirea și educația licuricilor – lampyris resplendens – având misiunea de a studia un nou sistem de luminare a orașelor regatului cu aceste interesante gângănii fosforescente. Închipuiască-și acu orice român cu dor de țară câtă economie și ce lumină! strălucitoare, gratuită și – igienică! Dar pentru asta, savantul nostru, bărbatul ingenios, patriotul neobosit, care a descoperit această luminoasă idee, trebuie să călătorească în cele două emisfere, spre a studia,primo: deosebitele sisteme de luminare a capitalelor mari, secundo: diferitele spețe de lampyris resplendens… După spusa entomologiștilor, există până acuma vreo patruzeci, afară, se-nțelege, de acele pe cari le va mai descoperi savantul nostru. Dacă e moftangioică, renunţă să mai “numere atomii” şi devine ministru, abrambureşte şi pe-aici, cât poate, şi când i se spune “doamnă, aţi numărat atomii altuia” devine nervoasă şi irascibilă –  are imunitate. “Tóate astea trebuie să coste scump”
Moftangiul științific este sacrosanct.
Nici un guvern nu cutează, nu gândește măcar să se atingă de el și de institutul lui; sunt lucruri inviolabile: ar fi în guvern care ar vrea să stingă lumina, să rearunce România în obscuritate! Din contra, la fiece buget nou, trebuie să se crească cifra respectivă – progresul științei reclamă și alt progres: progresul paragrafului respectiv. Da chiar aşa, progresul paragrafului respectiv. Aşa a apărut un nou stil copy-paste, “autoplagiatul”. Faci o lucrare. Ei banii. Renumeri atomii, dai copy-paste la lucrare si modifici un paragraf. Ei banii. Faci o lucrare. Ei banii. Renumeri atomii, dai copy-paste la lucrare şi modifici un paragraf. Ei banii, şi aşa mai departe. Dacă este cumva, din întâmplare, ajuns Prim Ministru, desfiinţează tot ce poate pentru a rămâne moftangiu stiintific. “Tóate astea trebuie să coste scump”
Când moftangiul e un imbecil, îi pasă de critică mai puțin decât îi pasă unui suveran african de opiniile presei europene; când are oarecare talent și spirit, critica-l iritează și-l neodihnește ca pe o cochetă bătrână care se teme să nu se afle în sfârșit că are dinți falși și păr prepus. De aci se vede cum între moftangii, cei de spirit și cu oarecare talent sunt mai slabi de înger decât imbecilii. Comentaţi voi, pe mine mă mulţumesc spusele lui Nenea Iancu.
Culmea moftangiului savant: a-și comanda statua încă din viață și a prezida la inaugurarea ei și la apoteozarea sa – a acestui mare luptător național în ogorul politic român! Moftangiul ştiinţific ajuns Prim Ministru, dovedit hoţ, după alegeri mai vrea odată. Nu-mi rămâne decât să mă întreb “Cine este prostul?”. “Tóate astea trebuie să coste scump”