Arhivă pentru martie, 2013

Unul pe zi

Posted: martie 9, 2013 in Scrierile mele

Cele care mi se par  bune au loc aici.  Multumesc Danielei.

Un politist, vorbind cu Moartea şi notând în carneţel: “Deci ziceţi că înainte sâ intraţi în România aveaţi coasă…?”

De vorbă cu mine însumi

Posted: martie 9, 2013 in Scrierile mele

De când cu politicienii ăstia, care ne tot guvernează, vorbesc singur si cum Ion Minulescu ştie să vorbească cu sine, atât de frumos, îi dau cuvântul

Vorbesc cu mine însumi, cum aş vorbi c-un frate
Întors rănit din lupta cu zilele de ieri,
Şi parcă tot nu-mi vine să cred că n-am dreptate –
Că El şi Eu nu suntem decât acelaşi frate,
Şi-aceeaşi rană-i doare pe ambii scutieri.

Armurile alt’dată pătate de rugină
Azi par mai sclipitoare decât oricând,
Iar spada,
Încrucişată-n luptă de-atătea ori,
E plină
De sângele netrebnic al celor ce cad prada
Aceluiaşi proteic şi veşnic Torquemada.

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
– De ce mă minţi
De-atâţia ani de-a rândul că tu eşti cel mai mare
Din toţi îmblânzitorii cohortelor barbare,
Că-n gestul tău palpită străvechile altare,
Iar vasta catedrală, zidită de părinţi,
Cu-ntreaga-i melodramă de Dumnezeu şi sfinţi,
O poţi schimba-ntr-o clipă,
De nu ţi-ar fi ruşine
De bărbile lor albe,
De mine
Şi de tine?

Vorbesc cu mine însumi şi-mi zic:
– De-atâţia ani,
De când mă porţi spre-acelaşi sublim necunoscut,
De ce mă minţi cu-aceleaşi îndemnuri de temut
Şi-mi profanezi credinţa cu-acelaşi prefăcut
Surâs –
Citit pe buze de josnici curtezani?
De ce din armonia supremelor cântări
Azi nu se mai aude decât grozavul urlet
Al celor ce se-neacă în descărcâri de tunet
Departe,-n cine ştie ce profunzimi de mări!…

. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

Mă simt aşa de singur, c-aproape-mi este frică
Să mai vorbesc cu mine,
Şi-mi zic:
– Ascultă, frate,
Ascunde-ţi rana,
Uită c-ai fost rănit şi tu –
Tu, ce-ai strivit atâţia ce nu se mai ridică –
Te scutură de greul armurii-nsângerate;
Iar celui ce te-ntreabă de-ţi sunt sau nu-ţi sunt frate
Răspunde-i: „Nu”.

Prietenul este şi el, om

Posted: martie 8, 2013 in Scrierile mele

Tuturor cititoarelor acestui blog,   La multi ani.

Mai degrabă aş scrie nişte formule matematice, care ar putea arăta chiar frumos, decat să scriu la fel de frumos despre prietenie. N-am astfel de inclinaţii. Am citit zilele trecute pe un blog despre prieteni şi pritenie. O postare, ca la carte, vorbind, în termini de dictionar explicativ, dar cu mult patos şi de ce să nu recunosc, chiar frumos, ceea ce a atras comentarii elogioase, chiar pioase. Se scria despre simpatie ca un fel de cardiopatie, despre stima noastră şi mândria precum caloria care, ne încălzeşte şi vezi Doamne-Doamne ne păzeşte, despre faptul că ar fi corect să avem respect, despre bunavoinţă ca o cerinţă şi dacă ar fi să facem şi un clasament, să nu uităm de ataşament, despre iubire până la orbire şi câte şi mai câte. Toate astea mi-au adus aminte de bătrânelul acela asimpatic ce stătea la două case de mine şi cu care mă întâlneam, din când în când, la un chioşc, să cumpărăm pâine. Un bătrânel ce dăduse deja bineţe la a doua bătrâneţe, dar se ţinea bine …de gard să nu alunece. Era iarnă. Am vorbit printe altele şi depre prieteni. “Tinere” aşa îmi spunea el, privindu-mă pe îndelete de parc-avea în faţă un oblete. “Apropo de prietenie, unii o confundă cu iubirea. Prietenia şi iubirea nu sunt sinonime, dar dacă în viaţă ţi se întâmplă să le recunoşti pe amandouă în aceiaşi persoană înseamnă că a dat norocul peste tine. Prietenia este ca lumina venită de la un foc viu, sacru, iar iubirea de la o lumânare, care arde cât ţine fitilul şi ceara în care este invelit”.Tocmai când îmi spuneam în gând “vecine, bine-ai venit în coşmarul meu” a continuat. “Prieten? O paradigmă, amic, amant, iubit. După mine amicul este doar amic, un fel de tovarăş de pahar, de grătar, de ce crezi tu, dar nu prieten şi cel mai bine la caracterizat Caragiale, “amice ! Uite vezi! ăsta e cusurul tău – eşti curios, exagerezi…” ca în final după încasarea unor palme, ca de la amic la amic, să auzi. “Uite, vezi! ăsta e cusurul lui – e măgar!… şi violent!… şi n-are manieră!. Aştia sunt de teapa: fereşte-mă Doamne de prieteni că de duşmani mă feresc singur.”
Tocmai doream să intervin şi să-l întreb despre amant şi iubit, când îl aud “Ai copii?” “Am”, i-am răspuns mirat de întrebare. “Vezi vecine!, când sunt la vârsta potrivită, îi întrebăm dacă au sau nu un prieten sau o prietenă, când, mai correct, ar fi să-i întrebăm dacă au, sau nu, un iubit sau o iubită. Cum iţi spuneam, iubirea este ca flacăra unei lumânări. Arde cât ţine fitilul după care, dacă ai noroc, rămâi cu iubita sau iubitul, tovarăş pe viaţă sau, în cel mai rău caz, coleg de apartament, ca-ntr-un târziu să auzi: pa!, dar rămânem prieteni. Cum să rămână prieteni? E ca şi cum a-i căra apă cu ciurul.”
Aş fi vrut să-i dau câteva replici bătrânelului de pe strada mea. Frigul îl simţeam în oase şi curiozitatea m-a făcut să-l las să vorbească.
“Ii mai aud pe unii că spun – prieten adevărat- şi asta ar înseamna că există şi – prieten fals. Lângă prieten nu poţi pune astfel de adjective. Prietenul este prieten şi atât. Uităt-te la fătucile ce umplu televizoarele şi-şi recomandă prietenul. Un sac cu mălai şi când dau de fundul lui, caută altul. La fel se întâmplă şi cu bărbaţii. Asta nu este prietenie. Mulţi, din păcate, folosesc termenul de prieten ca generic. Păi, nea Nicu nu-şi începea discursurile cu – dragi tovarăşi şi pretini? Ce?..Era prieten cu noi?”
Aş fi vrut să-mi spun şi eu părerea, dar m-a întrerupt. Parcă îmi citea gândurile. “Prietenul este şi el om şi oamenii pe lângă calităţi au şi defecte. Prietenii apreciază doar calităţile şi accepta defectele, ba, chiar le înţeleg, ceea ce nu-i împiedică să se comporte ca în vechea zicală românească…la nevoie se cunosc. Nu numai la nevoie ci şi la bucurii.”
S-a oprit. Ne-am privit un timp in tacere, apoi mi-a mulţumit. N-am înţeles de ce? Eu trebuia să-i mulţumesc. Inainte de a intra în curte mi-a spus “Să nu uiţi vecine! Prietenul este si el, om”.

L-am auzit pe cel ce se dă ministru al Sănătăţii, sau poate chiar şi este, spunându-le celor de la RTV: „Daţi, din păcate, foarte multe emoţii pe televizoare şi îi îmbolnăviţi pe oameni de inimă.” Eu înclin să-i dau dreptate. Când îl aud pe el vorbind cu accent “ pe hî” mie îmi creşte “pe-haşul”. Ponta îmi dă emoţii mari şi când îl văd, am palpitaţii. O miniţi, n-o minţi? Spre deosebire de Corlăţean, care-mi provoacă dureri la toate organele externe, Crin îmi atacă toate organele interne şi dau fuga la WC, unde borăsc până mă dor maţele şi scot din mine tot amarul fierii. Ce să vă mai spun de restul politicienilor, care îmi toacă nervii că nici de făcut piftelute, cu carne de cal, nu mai sunt buni.
Domnule Niciolaescu, vin cu o propunere: faceţi un sondaj, din care să reiasă caţi oameni s-au îmbolnăvit uitându-se la TV, pe posturi. Posturile cu cele mai “bune” rezultate închideţi-le. Scutiţi o groază de bani şi motivul închiderii este serios. Postul dăunează grav sănătăţii.

Când eram mici ne plăcea o joacă. Cine n-o ştie o amintesc punînd-o în discursul lui Stănişoară la intrarea în PNL

„Vreau să vă spun încă de la inceput că sunt un om fără chiloţi, care nu se uită cu mînie în trecut, cu chiloţi, ci priveşte cu speranîă fără chiloţi şi încredere în viitor, cu chiloţi. Am luat astăzi hotărârea să intru în echipa PNL fără chiloţi, după o chibzuinţă intensă cu chiloţi. Un lucru îmi este extrem de limpede, astăzi, fără chiloţi, şi anume, că singurul partid cu chiloţi. care poate susţine fără chiloţi şi implementa politici cu chiloţi de dreapta în România făra chiloţi este PNL cu chiloţi.

Mă alătur lui Crin Antonescu fără chiloţi şi colegilor liberali cu chiloţi în proiectul de construire fără chiloţi a dreptei în România, cu chiloţi. Am luat decizia fără chiloţi să vin alături de ei cu chiloţi, într-un moment în care PNL, fără chiloţi, are mari responsabilităţi cu chiloţi şi foarte mult de muncă fără chiloţi.

Intru în PNL fără chiloţi, asigurându-i pe colegii mei cu chiloţi că voi fi un coleg fără chiloţi şi un partener onest cu chiloţi, sincer fără chiloţi, corect cu chiloţi, loial fără chiloţi şi performant cu chiloţi Tin să-i mulţumesc domnului preşedinte Antonescu, fără chiloţi şi celorlalţi cu chiloţi, pentru încrederea pe care mi-o acordă astăzi fără chiloţi.