Arhivă pentru mai 27, 2013

O altfel de logică

Posted: mai 27, 2013 in Scrierile mele

N-am putut să mă abţin să nu-i răspund fiicei mele. Cu drag. Un zâmbet.

Relatez din cele povestite de fiică-mea, care tocmai a născut. O altfel de “puţină logică”, urmare a vizitei făcută de soţul ardelean, soţiei sale, ardeleancă, vecină de pat cu ea. Dacă voi aţi înţeles ceva, atunci şi eu.
-Zâua bună la tăte. Işi face intrarea ardeleanul şi se duce către patul soţiei care, tocmai născuse.
-No, vină să te ţuc. Apoi se intră direct în subiect
-Da ce-ai în cotarca ceia?
-Bucate. In blidul ahela cu fedeu e ceva zamă. Acilea un dărab de sămătiţă, scoacă, cum îi zâci tu. Faină, de la vaca lu’ tetea. Un dărab de călbaj. Îi rămas de la Crăciun, da-i bun. Două ţitroame de te-i ciumurli. Doi ţubaci, fripţi la grătar. Ceva ciureghe şi iaca, două cogeacuri, în loc de ţucăr, jimble cu dublete, de la tătăişă-ta. Ai ş-o ţâră de apă, de la noi, din vizitic, că ţ-o şi dor, şî neşte mizilic pentru uăjină.
-Da’ acilea ce-ai?
-Pentru tine un chişchinău, o buică, o chemeşă cu cipcă şî niste budigăi. Pentru pruncuţ, o ceapşă cu cipcă, ca chemeşa ta, da’ cu un ţocroş roşu să-i ţie de deochi. Vazut-am că-i fain.
-Avut-ai destui bani?
-Avut-ai dară, c-am prăpădit zongora.
-Duche tu ! Ioi da’ bolând ieşti. Nu puteai să-i cei de la tătăişa ?
-Ba, o fost mare năcaz. Auz tu ! Şina noastă s-o prins c-un ţiflinger, cu doi ai mai mic. Ii cam drojder. Il văz mereu cum mere la făgădău.
-Dute-n dubală !
-Ie zo. O bidigană. Crez că-i şi cam terchedeu. Umblă dezmăţat. Aşe-s pruncii în zăua de azi. La zoală îi diug rău. Alt nacaz. O murit a lu Ion, tu !
-No ni ! Vai doamne! Da, ce-o avut ?
-S-o suit în coştei şi s-o ţâpat de sus. Oi doamne! O murit sănătos, tu!
-Fost-ai la comândare?
-Fost. D’apăi cum nu ! S-or şi văitat dar, s-or şi râs. Tocma treceam cu copârsău şarampău’ când s-o auzât cum bucină cigatău de la ghezăş. Dumnezăule ! Alergau dă pă şarampău, ca orătăniile către cătreţ când jine vulpea. Tătăişa o căst în jenunchi şi s-o chilăvit bine. O fost singura chilavă, de-amu se cântă şî de şele. Şogoru o nimerit într-un ciurgău cu apă. Nu s-o chilăvit dar, s-o udat tăt. Mâncat-a pruncu?
-Un fârtai de lapce. D-ăla făcut colb.
-Gălbinare făcut-a?
-Făcut. Ii galben ca ţitroamelele aistea.
-No, îi fain. C-o să merg.
-No, meri !, da să-mi capeţi neşte ţiţere că mi-o crescut chieptu. Nu uita să tomneşti ticlazău. Ii musai. Te ţuc.

Putina logica

Posted: mai 27, 2013 in Scrierile mele

Scrisa de fiica-mea, dupa ce a adus pe lume o fetita, Georgiana

Logica este o gandire a gandirii, zicea Aristotel, tatal logicii. Nu prea stiu cine a fost mama ei, mama ei de logica, dar cert este ca un grup de fete pot demonstra relativ usor ca logica poate fi si o razgandire a gandirii sau invers.
Pana la urma vorba aia: mama-i mama!

Ce poate fi mai logic decat sa deviezi in, maxim, maxim (aici trebuia accentuat) 20 de minute de la o discutie despre nastere la una despre inmormantari. Pana la urma pe una o primim gratis (asta imi aminteste de reclamele la tigai , iei una si primesti bonus pe a doua gratis). La fel de logic si aici: una e gratis, cu cealalta ramai dator. Cam ca la cardul de credit, ca sa fiu mai explicita. Deci logic, nu?

Azi au venit fetele in vizita la spital. Ne-am bucurat cateva minute de vestea cea noua: avem o noua gagica in gasca.

In paranteza fie spus, suntem o gasca de fete care ne-am propus sa vedem lumea. Cate un oras european pe an (teoretic). Teoretic ca practic vedem vreo 2-3. La capitolul asta baietii sunt mult mai pragmatici. Ei vor sa vada unul si bun: Amsterdam. Pragmatici si constanti cu accent pe VOR. Trebuie sa recunoastem, ca reprezentante a sexului slab, ca ei, sunt mult mai hotarati decat noi: vor de vreo 3 ani si nu s-au razgandit, vor in continuare. Noi fetele, clar, suntem altfel: vrem , vedem, vrem altceva, vedem altceva si tot asa. Trebuie sa recunoastem ca nu suntem constante.

Anul acesta Georgi teoretic, pur teoretic, ne-a dictat orasul Brasov. Frumos oras. Am facut cateva city breakuri in centrul istoric unde am savurat cate o cafeluta la terasele cu specific local: pizza Roma, Cafe German Baker Come Back, Cafe du Paris… Weekendul asta am avut in plan vizitarea maternitatii orasului, una dintre cele mai vechi cladiri din oras.

Si uite asa, ne-am dat intalnire pe terasa insorita si colorata de „bronzati” naturali ai maternitatii. Am studiat 2-3 minute poze cu Georgiana dupa care, am alunecat (logic) spre noile provocari care ne asteapta, de fapt il vor astepta pe noul tatic: depresia postnatala si eventual furia laptelui. Ca sot model, trebuie sa recunosc ca am impartit impreuna, in mod cinstit, atributiile sarcinii: eu cu ingrasatul, el cu poftele. De greturi a trecut relativ usor. La fel si de depresia prenatala. Acolo a descoperit ceea ce noi fetele stiam de mult: remediul prin shopping. Mai ales online. El comanda, eu plateam, ca le trimitea pe adresa mea de birou. Egalitate totala, mai ales ca ne pusesem de acord, ca eu, n-are rost sa imi iau ceva ca si asa nu-mi vor mai fi bune.
Dar, sa revenim. De la depresie la reactiile fiecareia la depresie n-a fost decat un pas, si el evident logic. Cum reactionam cand ni se intampla ceva rau, de exemplu cand mergem la inmormantare. Am ajuns tot logic la concluzia ca uneori si razi si plangi in acelasi timp. Se poate intampla. Experta in domeniu, Oana a dat diagnosticul corect. Nu avem nevoie de internare la ea pe sectie, inca suntem pe partea corecta a liniei ce ne separade cei dusi. Dusi asa, putin, in lumea lor dar pe lumea asta.

Am descoperit intre amintiri unele dintre cele mai „reusite” inmormantari.
Vi s-a intamplat vreodata sa stati tristi in convoiul funerar si in linistea deplina a comemorarii sa se trezeasca unul in spatele vostru…. (Nu stiu cum se nimeresc din astia tot in spatele meu… Am impresia, uneori, ca stau la coada si… parca in cazul asta nu e bine sa fi in fata)…. Si respectivul individ sa sopteasca (incet si trist): „ma intreb. oare cine prinde coroana”?

Sau sa deveniti unul din „responsabilii” care sa fie nevoit sa sparga ghinionul (a se citi o cana) la iesirea mortului din casa. E destul de… interesant cand reusiti sa o dati de covor si ea sa va sara inapoi ca o mingie. Oricum si mai fain e cand, hotarati sa o spargeti ca lumea (ca doar o treaba vi s-a dat) sa dati apoi cu ea de perete si sa reusiti sa dati si tencuiala jos.Ca sa nu lungim suspansul, ne-am dus sarcina la bun sfarsit dand cu ea de soba. E drept ca s-a ciobit un pic si soba dar, macar manerul la cana tot l-am spart. Si ca orice treaba bine facuta, am iesit si cu ochii plini de lacrimi din casa (acu ca erau de ras, e doar un mic detaliu)

Ca sa incheiem ziua intr-un mod optimist, Georgiana, are un inceput de icter. La cat de frumoasa e, ii sta bine si in …. galben.

Pe scurt, logica asta e destul de… logica daca stam sa ne gandim mai bine.