Stresul și depresia

Posted: mai 29, 2013 in Scrierile mele

Scrisă de Miki, fiică-mea

Nu înțeleg de ce zice lumea că totul se schimbă o dată cu venirea unui copil. Oare zic ăia cu copii ca să se dea mari sau cei fără, că sunt strugurii acrii…
Aseară Sebi era (am uitat să precizez că el este acela ce a debutat în depresia post natală, pe linie paternă… Nu știu dacă termenul există dar, o să mă interesez și îl vom patenta repede…. Am vreo 3 patente în casa, unul tot o fi bun) …. Aseară, Sebi era apatic, a recunoscut chiar și el….
-De când mi-ai dat trezirea aia, la 24 noaptea, s-a schimbat totul. Mame, soacre, soră-mea. Dute acolo, vino încoace, ia aia, de ce n-ai luat ailaltă…. Plus că o lună, poate doua, tot așa va fi. Cum să nu intri în depresie. Corect? Corect!
Doar totul începuze frumos. Stresul era controlabil: parcă ieri l-am prins venind de la serviciu cu bluza pe dos. „Ioi, am stat toată ziua așa și nimeni nu mi-a zis nimic”. A doua zi la sosire (că no, la plecare am uitat) l-am verificat iar: “azi ai mai fost cu bluza pe dos?” Mi-a răspuns mândru, “ nu, dar să vezi ce șosete mi-am luat”.Una bleu (bleu ciel așa, pentru cunoscători) și alta neagră. Oricum mi-a declarat fericit “măcar erau de aceiași firmă”.
După alte câteva zile, l-am verificat iar. E bine să mergi așa, prin sondaj. să nu pară controlat (asta. ca un sfat, feminin, pentru a avea o căsnicie fericită).
-Ei acum cum stai, cu bluza, cu șosetele?
Mi-a răspuns mândru.” Nici o problemă, șosete am uitat să- mi pun”.
Aș putea să comentez, acum, un pic, sarcastic că măcar erau la fel dar, nu comentez.
Ăsta e doar stresul. Controlabil. N-a plecat nici în șlapi, nici fără pantaloni sau în pijama. Asta ca să gândim pozitiv.
Cu depresia e, parcă, acum altceva. E așa, ca și când ai alege între psihiatria de pe Eminescu și cea de pe Timiș. Diagnosticul, tot Oana l-a dat
– Ai gânduri de suicid?
– Nu !
No, atunci e sufi și la Timiș.
Incă stăm bine. Depresia pare, așa, o sora mai mare a stresului. Sora depresiei (că d-aia este și de gen feminin) se poate trata (când e în fază incipientă) prin shopping, sau alte chestii din astea feminine: un bilet la meci (asta a fost unul din tratamentele anti depresiei prenatale. Noroc că a bătut Steaua pe Ajax)
Merg așa, mână în mână, ca fratele mai mic care, își ia sora să traverseze strada. Aia, prenatală e ,așa ,ca și când ai traversa strada Republicii ( pietonală), cea postnatală a debutat așa, cu traversarea prin sens giratoriu la oră de vârf: cumpară aia (ferești o mașină), ai uitat ailaltă (întoarce-te că vine autobuzul) du-te și acolo, dacă tot ești în drum (ocolești unul blocat în sens) și tot așa, cu stresul de mână (că nu-i dai drumul fiind frate-tău mai mic) și când crezi că ai traversat…. Păi, de ce mi-ai luat asta, nu e bună, du-o înapoi..!.

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s