Arhivă pentru august 3, 2013

Intr-o știu eu care țară, nu prea știu în care sat dar, sunt sigur, nu sub pat, doi bătrâni stăteau…de vorbă, nu l-a sfat, pe o laviță, la poartă, ținând, de toartă, câte-o cană cu jinars.
-Ț-am zâs ieri sară de pită.
-Zâs.
-Îi groasă.
-Șine mă ! Pita ?
-Nu mă ! Ț-aduci amninte cum era pe vremea lu’ Ceaușăscu. Ține-l Doamne, acolo unde-i ! N-aveam probleme cu aprovizionarea. Nu găseai ninica. Deschideai televizorul, el. Inchidea-i televizoul, el. Aista ce-și zâce „primu” musai că-i țâne locu’. Îi numa el. Îi șod tare. Spune nește glume de să râde numa el. Da’, la aiasta cu pita, am râs sângur, ca prostu’.
-Șe era dă râs ?
-Cum șe? Auz mă ! Aista, ce țâne boldă, lângă tătăișa. Aista de la care căpătăm pita. Gata ! Pune drug la poartă. De la întâi a lu’ septembre să interzâce pita lângă budigai șî alte cele.
-Da ce mă ! Budigaii era folosâți?
-N-ai înțălăs. Dăunează grav sănătățâ șî governului. De nu mai vinde pită, cine dracu, Doamne iartă-mă, îi mai calcă pragu’? Așe, te mai uitai după câte șeva, mai luai un blid, nește bumbi de chimeșă, o cutâe cu moșini, o sticlă de lampă, da’ amu…Gata, tre să meri în țentru, la prăvălia lu’…Șci tu…Să nu ne-auda dracu, Doamne iartă-mă, vr-un oareșcine. De-amu, pita mă costă dublu, că-l trimit pe ăla micu a lu’ vecinu șî jmecheru nu mere dejaba.
-Pă-i nu-i bine.
-Am zâs io că-i bine ! Șci, trecut-a anu de când mi-am pierdut muierea. Dumnezău ierta-o. Io am scăpat, tu tre c-o să plătești pentru muierea ta.
-Șe tăt vorovești, mă !? Șe să plătesc ?
-Șica, aista,… „primu” o trimăs o țidulă la „femei”. Amu nu șciu dac-a ta o primit or ba. Așe că, dă vrei s-o țî,… tre să plătești.
-Ești bolând or sucit ? Șe să plătesc?
-Un fel de asâgurare.
-Șî de nu plătesc ?
-Aci n-o fost pre clar, da’ io, dupe cum îi dușe mintea,… crez că ț-o ie.