Și…am renunțat

Orice om normal își ia concediul începând cu data de luni. Câștigă două zile înainte de concediu, suficiente pentru pregătiri și alte cele. Eu l-am luat începând cu data de doi octombrie, într-o miercuri. Pe întâi am fost la serviciu, mai bine nu mergeam. In Constanța a plouat cu găleata, am facut două pene la mașină și într-o baltă, de fapt, într-un râu improvizat de ploaie, mi-am pierdut și numărul din față al mașinii. După atâtea ghinioane m-am gândit că poate voi avea și eu noroc, așa că, m-am dus la o casă de bad-jocuri sportive să pariez, negativ, pe Steaua, adică pierde cu 3-0 dar, m-am gândit că dacă pune vreun stelist latul sau lungul, capul sau botul, o mai vâră odată în poartă și…am renunțat.
A doua zi, dis de dimineață, am plecat în concediu. Intrând pe autostrada “Soarelui” mi-am adus aminte că am uitat ceva important. N-aveam cum să mă întorc decât, pe umdeva, la dracu’ în praznic și auzind-o pe nevastă-mea că s-ar putea să ne meargă prost dacă ne întoarcem, am cugetat, ca un ardelean ce sunt și…am renunțat.
Ajuns în București am trecut pe la fiica mea, cea mică. M-a rugat să cumpăr ceva de la Mega Image. Mi-a explicat ce mașină să iau și am plecat. In stație apare mașina cu numarul…nu-l spun să nu-i fac reclamă care, avea în spate o reclamă. Ceva în genul “Dacă te gândești la Mega Image, coboară la prima !”. Am urcat și am coborât la prima. In dreapta și în stânga numai imagini, mega imagini dar, nici-o Mega Image. Am întrebat un trecător, care amabil mi-a spus “Mergi 500 metri până la trecerea de pietoni, traversezi și iei același autobus în sens invers, cobori la a cincea stație de unde ei tramvaiul cu numărul…și…am renunțat.
Am plecat spre Brasov. Am ajuns cu bine la Coșmarnic. Așa îi spun eu localității Comarnic unde, în lipsă de trafic de droguri, trafic de arme si ale traficuri este un trafic de coșmar. O aud pe nevastă-mea “Vezi cum mergi că la Predeal este zăpadă”. “Nici-o problemă”, i-am răspuns. “Ai uitat că mi-am pus izmene ?!” N-a gustat gluma și mi-am amintit de unul ce se lăuda cu “Vai! Ce-mi plac glumele mele!” și …am renunțat.
In Brașov m-am cazat la o pensiune (la recomadarea ginerelui meu). Mai târziu am aflat că în aceiași cameră a dormit, sau s-a culcat și Botezatu, nu sunt sigur dacă cu Bianca dar, coincidență, și eu eram venit la un botezat. Eu nu mă inteleg bine, la pat, cu nevastă-mea, pentru că ea nu poate adormi decât cu televizorul pornit iar eu nu sau da, mă rog, cu el oprit. După câteva altercații, motivații, am mormăit ceva și…am renunțat.
A doua zi, zi aniversară pentru fiica mea cea mare (cincisprezece ani de căsnicie) am plecat la cumpărături, la un Carrefour. Cum eram pentru prima dată în acest mare magazin, am cerut cateva informații pentru a micșora staționarea. Lumea foarte amabilă, ceea ce m-a impresiunat. Nimeni nu mi-a răspuns și…am renunțat.
Sunt abia la început de concediu. Sunt curios de câte ori voi spune “și…am renunțat”.