Fata cu părul prins coc la spate

Partea a II-a

Biroul pus la dispoziție de către șantier era destul de mic. Trif a luat loc lângă colegii lui și a întrebat:
-Aici ce facem?
-Il așteptăm pe șefu’, pentru instructaj, i-a spus Costi, colegul lui, cel cu “troaca”.
-N-a venit?
-Probabil este blocat printr-o intersecție. Nu-l ști!? Mereu are câte o scuză.
-Poate are un al doilea job, la circulție, a glumit Trif.
Il știa foarte bine. După părerea lui, Trișcă, șeful lui, era un tip ciudat, cu multe ticuri. Iși proptea coatele în dreptul curelei de la pantaloni și printr-un gest nervos încerca să îi ridice. De altfel un tip pedant, meticulos cu lucruri făra importanță.
-Mai bine povestește-ne ceva, măi Trif, până vine șefu’.
-Ce să vă povestesc? Poate întâmplarea cu Costi. Eram pe un drum european care, la noi, este sătean. Costi circula regulamentar, ocolea gropile cu grijă să nu-i spargă parbrizul vreo “schijă”, provenită dintr-o groapă plină cu apă, când ne-am trezit depăşiti, în viteză mare de-o maşină tare, plină de cheflii, tineri şi zurlii, neatenţi la şoseaua care se-ngusta, cum se-ngustă la noi, sadea, când ţi-e lumea mai dragă, prinzându-te cu piciorul în accelerație pân-la podea. Aud la-nceput un trosc, apoi alt trosc, un copac la pământ, un stâlp de telegraf cu liniile-n vânt şi apoi un pleosc, când maşina din faţa noastră a căzut în şantul adânc săpat şi pavat pentru scurs apa provenită din plouat.
-Ce dracu trombonești acolo? Ii șopteste la ureche Costi.
-Ce mă! Nu-ți place începutul, Stai și ascultă mai departe.
-Am oprit, ca niște oameni cumsecade, să dăm primul ajutor, luând din maşină un extinctor, de care n-am avut nevoie ulterior, dar ce-am văzut era ceva cutremurător aşa că am sunat la urgență.
-Da’, de când ai tu extinctor la “troaca” ta, măi Costi!? se trezește întrebând Adomniței, un moldovean trimis de părinți să învețe carte și a ajuns vaporean.
-Cum ai fi vrut, mă, să spună? S-a dus la “dânsa”, adică la mașină și a pus mâna pe “dânsul:, adică pe extinctor ? Ce-ai fi vrut să aibă ”într-ânsa” ca să rimeze cu “cutremurător”? Nu auzi că ne spune o poezie? L-a repezit Costi, curios să audă cum va sfarși, Trif, povestea.
-Și, cum vă spuneam. Scurt pe doi, cum cere legea pe la noi, în timp ce pe feţe ni se prelingea tranpiraţia că urma să sunăm la “urgență” şi să dăm explicaţia.
-Unde-ai găsit mă, telefon? Il intrerupe din nou moldoveanu.
-Simplu, măi moldovene! Mergând pe trotoar am călcat într-o baltă… Hei ! Află că nu era o baltă, era un telefon lăsat baltă în mijlocul drumului. Acu ți-e clar ! Ridică-ți trupul de la firul ierbii și nu mai scormonii suspicios niște dedesupturi fără importanță. Nu este suficient să asculți cum crește iarba, ridică-te în picioare să ai imaginea câmpului. Ce dracu’! i-a replicat enervat de întrerupere, Trif
-A căzut necazul “pi mini”…S-a oprit, și uitându-se la moldovean…
-Să nu mă întrebi dacă aveam cască de protecție… Deci, m-am dus la telefonul pe care l-am găsit, cum l-am găsit, și am sunat. Mi-a raspuns un glas de fătucă careia ii trebuiau date concrete şi cât mai exacte ca să ştie săraca pe cine să trimită să dreagă “busuioaca”.
-De unde ți-ai dat seama că era “fatucă” îl întrerupe moldoveanu.
-Mi-a zis să dau “apocalipsa” mai încet că-i sparg timpanul. Unde-ai mai auzit tu vreo babă să se intereseze de apocalipsă ? i-a răspuns Trif.
Au izbucnit cu toții în râs. Râdea până și Trif de cele spuse. Fata cu părul prins coc la spate urmărea amuzată discuția. Era prima ei întâlnire cu cei ce urmau să participe la recepția unei nave construită în șantier. Niște tineri, poate ceva mai în vârstă decât ea, nu mult, simpatici în felul lor și plini de viață. Ii făcea plăcere să îi asculte dar, cel mai mult o atragea tânărul cu părul cărunt, îmbrăcat într-o pereche de blugi și o cămașă, în carouri, având culoarea predominantă, grena și care se recomandase Trif. Nu-i venea să creadă că poate să-i placă cineva, la prima vedere. Din când în când își scutura capul ca atunci când ațipești și vrei, în ciuda aparențelor, să pari treaz. Il asculta pe Trif dar, de câteva ori a pierdut șirul povestirii, un fel de ațipit cu ochii deschiși, țintiți pe fața lui. Nu putea fi adevărat, ei nu i se putea întâmpla așa ceva. Cine era acest Trif, omul care a înflorit un zâmbet pe chipul ei, venit parcă de nicăieri să-i tulbure liniștea, în această lume în care, totul i se părea relativ? Se întreba dacă există dragoste la prima vedere. Posibil dar, ar trebuie să mai arunce cel puțin încă o privire. Avea un sentiment ciudat și ar fi vrut să iasă din biroul ăla, să fumeze o țigară.
S-a așternut un moment de liniște întreruptă de Costi care, intrase în pielea pesonajului, fiind curios să afle cum va termina Trif, povestea.
-Măi moldovene! Lasă-l pe Trif, să termine ce-avea de spus.
-Păi tu, nu erai cu Trif ?
-Eram.
-Și ?
-Și ce?
-Păi, tu știi ce s-a întâmplat !? Sau ai uitat ?
-Băi moldovene! N-ai înțeles nimic. El era cu “apocalipsa’ eu cu “încălzirea globală”. Mă trecuse toată transpirația când am văzut locația. Na!… m-am molipsit de la Trif. Continuă, m-ai făcut curios.
-Aşa că, a continuat Trif, ii spun locaţia, la ce kilometru, chiar la metru, să nu bajbâie a lor maşină specială, destinaţia finală. Intre timp… Costi il ajuta pe şoooofeeer…a lungit ultimul cuvânt gândindu-se la continuare, când îl salvează Costi
-Eu ?
-Tu! Ai uitat? Era scos prin parbriz …jumătate.
-Da, îmi aduc aminte,… “de impact cu terenul compact”, așa ca să fiu în ton cu tine.
-Ai o memorie de elefant,…mort.
-Continuă, am senzația că,…eu nici n-am fost pe-acolo.
-Normal. Erai preocupat să-ți ștergi cu batista urmele “încălzirii globale”,…
N-a mai apucat să continue, a intrat șefu’. Nici bună ziua nici altceva ci:..
-Scuze de intarziere.
In timp ce tinerii se ridicaseră în picioare, în semn de respect, așa era regula, șefu’ se îndreapta spre fata cu părul prins coc la spate. Până să ajungă la ea și-a exersat, perfecționându-și, ticul cu ridicatul pantalonilor. I-a luat mâna dreapta și a sărutat-o îndelung. Lui Trif scena îi era cunoscută dar, era curios să “citească” pe fața fetei cu părul prins coc la spate vreo reacție. Da, nu era încântată de cordialitatea lui Trișcă.
-Măi, baieți! Incă odată scuze pentru întârziere și cum orice treaba bună începe cu o pauză, ieșiți la o țigară. Ne revedem după zece minute.
-Bă Trif! Nu uita sa ne spui finalul, a sărit moldoveanu.
-E cu happy end, nu te îngrijora !
Au ieșit toti la fumoar. In drum spre ușă, fata cu părul prins coc la spate s-a oprit în dreptul lui Trif, rămas pe scaun.
-Fumezi ? l-a întrebat
-Nu.
-Păcat.
-De ce păcat? Tutunul dăuneaza grav sănătății.
Nu a insistat. A ieșit gândidu-se că ar fi fost un bun prilej să “arunce cel puțin încă o privire”