Astăzi, ieșind la cumpărături, fetele mele mi-au făcut o surpriză. Știau că-mi plac vinetele și… au luat vinete. Surpriza placută s-a transformat rapid într-una neplăcută. Ca în reclama cu „Bucuria te schimbă! Ia-ți un credit de consum” și…o să plângi cu vorbe.
-Le coci tu! Afară! Imi spune nevasta întinzându-mi traista cu cinci mogâldețe lunguiețe care, după culoare semănau cu ceea ce știam eu. Erau vinete. Le-am copt, curățat și pus la strecurat. Dintr-o deformare profesională am făcut o analiză sumară a rezultatului muncii mele. „Oftalmologic” vorbind,…arătau bine. „Olfactiv”…m-a cuprins o nostalgie de pe vremea când făceam armata: „săpun cheia”. Inginerește vorbino…umiditatea relativă constatată ca un proces de saturație adiabatic și izobar la o entalpie specifică constantă era…sută la sută, ceea ce m-a dus cu gândul că ar proveni de undeva de la tropice. N-apuc să termin analiza că-mi aud nevasta:
-Au semințe?
Intrebarea m-a pus în încurcătură. „Oftalmologic” vorbind…putea însămânța toată grădina dar, mi-am dat seama la timp și:
-Una mică, mică…i-am zis, cu gândul la organul de furnică.
Arhivă pentru mai, 2014
Un prietenul de-al meu, așa cred, un umorist cunoscut, nu ca mine, nounăscut, are pe facebook o „pastilă” marca Gagniuc. O citesc și după ce-am băut un Ciuc îi ofer un ghimbușluc:
Dacă din întâplare (posibilă eroare de pilotaj), voi ajunge in Rai, sunt sigur că Sfântul Petru nu mă va întreba „Cum stai cu sănătatea?”.
Au trecut alegerile și analiștii „croșeteaza” rezultatele, una pe față una pe dos, după cum li se dictează de la „centru”. Asta îmi aduce aminte de o reclamă. Dupa ce Italia a câștigat cupa mondială, o mie de tineri s-au înscris la fotbal. Dupa ce…a căstigat cupa Campinilor, a altă mie s-a înscris la fotbal…. Fotbal n-avem. Totuși am învățat ceva…Să dăm cu piciorul.
Sindicatele portului Constanța și-au invitat membri la un „picknik” în parcul Primăriei. S-a „mâncat”…Mazăre.
Sâmbătă am fost invitat la Brașov pentru ceremonia de tăiere a moțului nepoatei mele ce-mplinise un an. Un obicei păstrat din moși strămoși, nu atât de bun pentru „ăla micu” cât pentru invitații dornici de petrecere și de urări de „La mulți ani!”, „Să vă trăiască nepoata!”, „Să vă traiască fetița”, „Să vă trăiască finuța”… Cine a spus ca ardeleanul nu e iute la minte cred c-a greșit. Imi aduc aminte de bancul acela, cu doi ardeleni urcați în tren la Bucuresti, în drum spre Cluj. Pe la Periș unul îl întreabă pe celălalt:
-Cum țî?
Un ardelean cu scaun la cap întâi cugetă și apoi dă un răspuns adecvat. Că răspunde când trenul intră în gara Ploiești este dovada unei profunde analize asupra sinergiei organelor sale în poziția de șezut coroborată cu rezultatele unor cercetatori britanici și chintensența acestuia este:
-Mi-s bine, da’ tu?
Evident, al doilea ardelean, mai tânăr și rezistent la drumuri lungi, trebuia să-i dea un răspuns pe măsură. Desi pe la Predeal îi curgea transpirația pe față de gândeai că s-a revărsat Mureșul i-a răspuns la intrarea în Brașov:
-Șî io,… „ca la Breaza”.
Ardelenii nu sunt așa. Gândesc mult mai repede. Eu și invitații eram în restaurantul unde urma să aibe loc ceremonia de tăiere a moțului. Terminasem aperitivul și nerăbdător să văd ceremonia, l-am întrebat pe ardeleanul de lângă mine:
-Când se taie moțul la copil ?
N-apuc să mă gândesc cam cât ar face trenul de la Brașov la Cluj că raspunsul vine imediat. Să mai zică cineva că ardeleanu e încet la minte, a fost clar și precis, în doar câteva cuvinte:
-La un an.
Aron after 65 