Arhivă pentru mai 1, 2014

Intâi Mai sau…Unu Mai

Posted: mai 1, 2014 in Scrierile mele

Dimineață am coborat în bucătărie unde, pe o farfurie, ca de obicei, m-aștepta cafeaua. Nevastă-mea pregătea masa, socru-meu își aranja grimasa, că deja, luase masa…din sufragerie și o mutase în bucătărie. N-am apucat să sorb din ceașcă, nevastă-mea a purces să-mi grăiască, așezându-se pe scaunul din fața mea. Avea privirea aceia ce-mi aduce aminte de toate necazurile.
-Intâi M-ai păcălit zilele astea, nu ne-ai ajutat că erai la serviciu. Am citit în CV-iul tău că ai un hobby, pictura. Vom sarbători ziua de Intâi Mai prin muncă. Vopsești gardul.
Eu, pe sub masă, căutam degetul adecvat în atare situații. Am început cu cel mare, pe care, poate l-aș fi folosit pentru colindat oceane sau, cine știe, pentru vizitat muzee, dar mi-am adus aminte că este OK în limbajul mut. N-apuc să-l verific pe cel arătător c-o aud:
Unu Mai potrivit ca tine pentru treaba asta nu există.
Este Intâi Mai și Unu Mai odihnit nu se putea așa că….Sorbindu-mi cafeaua si pufăind din țigară i-am spus că orice treabă bună începe cu o pauză. Asa că vă ofer și vouă o pauză… publicitară.

Cu degetul ăsta pot să injur pe oricine fără să scot un cuvânt.DEGET
„Trăim în plină era digitală”

Asta îmi aduce aminte de ardelenii mei ce locuiesc „într-o știu eu care țară” ce-nto-o seara se întâlnesc, ca de obicei, la poartă:
-Di șe ești cătrănit veșine?
-M-am sfădit cu muierea.
-Erați ca doi columbi. Din șe v-ați luat?
-Amu tri zîle, venind de la lucru, am văst-o pe muiere văcsând gardu’. Sara, mi-o zâs: „Io oi lipsi două zîle. Merg la ficior. Tu dă coșarca că-i plină de rujină.
-Șî care-o fost baiul?
-Bai o fost când o vint. S-o dus drept la coșarcă, ș-o văst că nu-i.
-Păi bine mă. Da’ und’ era?
-Am dat-o! Așe mi-o zâs, așe am facut.
Pe față, l-a compătimit dar, în gând și-a zis.
Unu Mai prost ca ista…. n-am văst.