Arhivă pentru mai 27, 2014

Sâmbătă am fost invitat la Brașov pentru ceremonia de tăiere a moțului nepoatei mele ce-mplinise un an. Un obicei păstrat din moși strămoși, nu atât de bun pentru „ăla micu” cât pentru invitații dornici de petrecere și de urări de „La mulți ani!”, „Să vă trăiască nepoata!”, „Să vă traiască fetița”, „Să vă trăiască finuța”… Cine a spus ca ardeleanul nu e iute la minte cred c-a greșit. Imi aduc aminte de bancul acela, cu doi ardeleni urcați în tren la Bucuresti, în drum spre Cluj. Pe la Periș unul îl întreabă pe celălalt:
-Cum țî?
Un ardelean cu scaun la cap întâi cugetă și apoi dă un răspuns adecvat. Că răspunde când trenul intră în gara Ploiești este dovada unei profunde analize asupra sinergiei organelor sale în poziția de șezut coroborată cu rezultatele unor cercetatori britanici și chintensența acestuia este:
-Mi-s bine, da’ tu?
Evident, al doilea ardelean, mai tânăr și rezistent la drumuri lungi, trebuia să-i dea un răspuns pe măsură. Desi pe la Predeal îi curgea transpirația pe față de gândeai că s-a revărsat Mureșul i-a răspuns la intrarea în Brașov:
-Șî io,… „ca la Breaza”.
Ardelenii nu sunt așa. Gândesc mult mai repede. Eu și invitații eram în restaurantul unde urma să aibe loc ceremonia de tăiere a moțului. Terminasem aperitivul și nerăbdător să văd ceremonia, l-am întrebat pe ardeleanul de lângă mine:
-Când se taie moțul la copil ?
N-apuc să mă gândesc cam cât ar face trenul de la Brașov la Cluj că raspunsul vine imediat. Să mai zică cineva că ardeleanu e încet la minte, a fost clar și precis, în doar câteva cuvinte:
-La un an.