Plec în Kandahar

Unii pesediști sunt colegi cu înaintașii noștri. Nu e vorba de Dumitrache, Neagu sau Cămătaru (ăștia mi-au venit primii în minte) ci, mai mare hazul cu Mihai Viteazul. Unul mai înalt deși, cu doua trepte mai jos, nu e mai prejos. Nu vă gândiți la Messi ci la liderul comunist Che Guevara, purtat drept pe piept, (o mică aluzie renascentistă la epoca comunistă). De ce nu Ștefan Cel Mare?! Și, mi-am amintit…Când veneau talibanii, pardon, turcii, își întreba iscoada, un ardelean de toată isprava ajuns în Suceava: „Câți sunt?”. „Zăce mii, Măria Ta!”. „Ești un mujic bun, cum i-ai numărat?”. „Ghin zăce-n zăce, Maria Ta, ș-am înmulțât cu zăce”. „Dute-n brânză, pune lapșa pi urechi și zâ că-s două mii”. „ Nu poci Maria Ta, io îs gheia ce-au trecut bac-ul”. „Apoi, deamu aiși îi pizdeț, totu-i iasna”. Ștefan o stuchit în palma, în loc de sudalmă și-a strigat, de-o răsunat casa „Fă!…Femeie, pune masa!”. A încercat biata femeie să-i spună că n-ar fi ora cănd l-a auzit „Gura-n ghips!”. Și-a pus-o…Masa. Servind din bucate l-a întrebat pe ardelean „Cum ziceți voi la pantaloni?”. „Cioareci, Măria Ta!”. „Fă nevastă! Pregătește-mi niște cioreci, da’ ai grijă la dânșii, să fie la culoare…”. „Iertată-mi fie îndrăzneala dar de când pârcalab Oprescu fost-a cu deratizarea nu mai avem șoareci”. „Nu șoareci, cioareci! Explică-i, ardelene!”…Mi-am revenit… „Opreo! Câți talibani sunt în Kandahar?” Oprea, înălțat pe ultima treaptă a carierei sale, privindu-l de jos în sus „Inalțimea Ta! Câtă frunză și iarbă.” Inălțimea lui neștiind exact câtă frunză și iarbă este în zonă (Oprea, specializat în numărat izmene ridicase din sprancene deși, pe net, un cunoscător al zonei a spus, fără să jure-n barbă că zona e mai sigură decât la Casa Albă) și-a strigat nevasta „ Fă Daciana! Pregătește-mi patalonii ăia maro că plec în Kandahar”.

O altfel de statistică

In Brazilia e iarnă, 27 grade și nu crapă pietrele. Agigea 22 grade și nu știu în ce anotimp ma aflu. M-au contrazis piețarii. Au crescut prețurile, semn ca ven turiștii. Statistic vorbind, inflația va rămăne constantă și nu m-ar mira dacă se va anunța că chiar va scădea. E clar, a venit vara.
Am auzit, zilele trecute, că la un examen, promovabilitatea a crescut cu 5% față de anul trecut. S-a omis prezența, cu 30% mai mică, ceea ce după un calcul simplu, duce la o promovabilitate de aproximativ -17% (asta nu dă bine la o guvernare ce a inaugurat 242 km de autostradă de tip „cariocas”). Statistic vorbind, la Bac nu vor mai fi probleme, s-a mai înființat unul pentru proști, cică profesional. Dacă un singur candidat se va prezenta la Bac și-l va trece, statisticile vor consemna un record de promovabilitate, 100%. Șomajul în rândul tinerilor este în creștere dar, statistic vorbind, per global, este constant de câțiva ani. Anul trecut a plouat când a trebuit și statistic vorbind, PIB-ul a crescut. Noi suntem la fel de săraci și taxele s-au înmulțit. Anul acesta, sigur, producția va fi mai mare deși a plouat și când n-a trebuit. Va da bine la guvernare. Cum cu cultură facem agricultură m-am hotărât să pun și eu o „mână” la creșterea PIB-ului, plantând câteva lăstare de ardei iuți într-o jardinieră. Sunt în floare. Statistic vorbind, dacă anul trecut producția mea de ardei iuți (n-am plantat) a fost 100% egală cu zero, înseamnă că anul acesta, în procente, voi avea o creștere a producției ce tinde spre infinit. M-am îngrozit. Ce voi face cu atația ardei iuti? Nu știu dacă trebuie să anunț ANAF-ul pentru impozitare dar, stiu ce să fac cu ardeii iuți. Ii vâr în găoază celor ce inventează astfel de statistici.

Români! Puneți burta pe carte!

Toată lumea știe că religia nu se bazează pe cunoaștere ci pe credință iar eu, sunt prea ocupat cu lucrurile omenești, lucruri cu care mă confrunt zilnic și care mă frământă, să mă gândesc la altele despre care nu am nicio dovadă. Când mă gândesc la expresiile care circulă, „Dumnezeu mă ierte”, „Doamne ferește” și chiar „Doamne ajută” înseamnă că există o frică, aproape oarbă, de Dumnezeu care, poate să facă și să desfacă, să Creeze și să distrugă. Amintiți-vă de potop, Noe și Matusalem. O frică de judecata de apoi, dogmă, bigotism, superstiție și în final, exploatarea credincioșilor de către popi, pentru interese personale. De ce Doamne? De ce am păstrat „crucea” ca simbol a dureri? Recunosc, sunt un agnostic. Intr-o scară de unu la zece, dacă primul (teist) ar spune „e nu cred, eu știu că Dumnezeu există” eu as fi pe locul zece „Știu că nu există Dumnezeu cu aceiași convingere cu care primul știe că există”. In școala l-am studiat pe Darwin, un om de știință care a încercat să dea o rațiune existenței umane. Teoria lui venea ca o mănușă comuniștilor, materialiști-dialectici dar, s-a dovedit un „fâs”. O bilă albă pentru religie. Matematic, se poate demonatra că nimic (zero) supra nimic (zero) poate da un numar real (cine nu crede, vă pot demonstra, logic și corect) cu alte cuvinte dintr-un „nimic” se poate „Crea”. Asta ne-ar putea duce la concluzia că există Dumnezeu, Creatorul. Dacă acceptam Creația ar trebui să mergem mai departe și să ne punem întrebarea „Pe Dumnezeu cine l-a creat?”
Nivelul științei de astăzi nu poate explica Creația deși, prelații încearcă să ne spună că Dumnezeu a trimis pe pământ minți luminate să ne scoată din „întuneric”. Il dau ca exemplu pe Einstein: „Sunt un necredincios. Acesta este un tip oarecum nou de religie. Niciodată nu i-am imputat Naturii o intenţie sau un scop, sau orice ar putea fi înţeles antropomorfic. Ceea ce văd în natură nu este decât o magnifică structură pe care nu o înţelegem decât imperfect, şi acest lucru nu poate decât să confere unei persoane raţionale un sentiment de umilinţă. Acesta este un sentiment religios autentic şi nu are nimic de-a face cu misticismul. Ideea unui Dumnezeu personal îmi este complet străină şi mi se pare chiar naivă”.
Ce mi-a venit să scriu aceste rânduri, probabil, tulburându-mi multi prieteni? O declarație a unui multpreaînalt, multpreafericit și tot ce multprea s-ar mai putea, „protopopiat” al Protopopiatului Bârlad. „Biserica trebuie să-și intre în drepturi. Așa cum o lege trebuie respectată în stat, așa trebuie respectată și legea bisericească…” Români! Puneți burta pe carte și studiați Biblia! Dacă Poliția rutieră vă trage pe dreapta, „poliția bisericească” vă trage pe stânga.

Morala-dilemică

Dilema morală, conform filozofilor în viață și a celor ce s-au dus este și ea morală, ceea ce presupune rezolvarea unui conflict între o serie de argumente sau convingeri morale: rațiune, lege sau credință religioasă. Un exemplu de dilemă morală, îl am din biblie, ca să fiu în ton cu invazia creștină în moralitatea enoriașilor, nu și a popilor, de unde și expresia „nu face ce face popa”. Este vorba de Abraham căruia Dumnezeu, adica El, i-a cerut să-și sacrifice fiul. Pentru ce? N-are importanță. A vrut El și vrerea Lui era poruncă, astfel, Abraham s-a aflat într-o morală-dilemică. Ce-a facut Abraham? Habar n-am. Chestia asta am luat-o din zbor, pe ruta București-Munchen-Cap Town. Era noapte și m-a prins somnul, o latură a existenței noastre, alături de hrană, creștere și muncă, specifică și boului (ca animal de povară). Nicio legătură cu Șova care, pleacă de la Transporturi. Se pregătește de „război”, să-l dea jos pe Băse și aici vă garantez, în scris, că va reuși. Apreciat la cel mai înalt nivel, peste un metru nouă zeci, ne-a liniștit „știm exact ce avem de făcut în următorii ani” de unde și dilema (n.mea) „atât de proști eram că habar n-aveam ce trebuia făcut în cei 25 de ani care-au trecut”. Paranteza a fost ca urmare a dilemei morale. L-am auzit pe Șova cu o declarație. La câte n-a făcut, e moral c-a plecat iar, declarația a fost ca o „primă”, urmare a „marilor succese” cu care s-a lăudat, să nu pară a fi „debarcat”. Intr-o morală-dilemică se află și Parlamentul. E moral să-ți aperi colegii. Chiar și borfașii? Da! Mâine e rândul tău. Se apără functie de nomanclatorul de meserii. Strungari sunt? Sunt. Lăcătuși sunt? Sunt. Instalatori sunt? Sunt. Oameni harnici. Au studiat într-un an cât alții în zece? Au studiat. Au un doctorat? Au. L-au luat cum l-au luat? L-au luat. Dar, auto? Unde s-a mai auzit de o astfel de meserie, asa ca, la puscarie. Nu sunt băsist. Să vă fie clar dar, se pare că nici funcția de președinte nu e în nomenclatorul lor.

Bomba

Pe ziare.com un titlu de-o șchioapă, cât să-ncapă într-un colț de ecran, „Bomba din familia Băsescu”. Nu este program de știri să nu comenteze „bomba” cu analiști, jurnaliști, liber schimbiști și , cred, că la acest războiu a fost și D-na Tatoiu. Ponta, aflat la Paris, a fost întrebat de un ziarist (probabil de ziaristul, emigrant român, de la El Pais), evident, nimic despre autostrada Comarnic-Brasov ci despre „țiganiada” iscată de o dare de „plată”. Mai recent și lui Tariceanu i-a sărit un ghivent. In loc să lase Justiția să-și facă treaba vor analiza „țiganiada”. Nu sunt la curent și poate-mi spune cineva ce s-a întâmplat cu Nana!? Antenele sunt în delir. Fac un scurt exercițiu de imagine, ca unul de pe margine. Dacă „bomba” se va dovedi un „fâss”, până la alegerile din toamnă, la sinteza zilei a Antenei trei, Gadea, Bâdea și cu Grecu având în deschidere pe CTP c-o pălărie nouă, vor analiza și apoi ne vor prezenta fimul de foarte, foarte lung metraj „S-a furat o bombă”.