Arhivă pentru iunie, 2014

Lansare de carte

Posted: iunie 21, 2014 in Scrierile mele

Toti pușcăriașii sunt, din start, „scriitori” și primesc ca „drept de autor”, pentru ce-au declarat în scris la procuror, un binemeritat premiu: masă și casă, în renumita stațiune de maximă siguranță „La Mititica”. Unii mi dotați la „bibilică”, din aceia numai cu o „păsărică” și aici deschid o paranteză, cei cu mai multe „păsărici”, înseamnă c-au pus de-un stol, sunt transferați pentru a fi tratați la spitalul cunoscut nouă „Numărul Nouă”, închid paranteza și spun, despre primii, că s-au apucat de scris. „Enșpe Case” a mai scris o carte, una din acelea: opere alese despre marile lui succese. Îl aștept pe Jiji cu „Oierii vechi și noi”, o compilație după Nicolae Filimon și pe cei mai tineri, Gică Popescu și Cristi Borcea cu: „Tehnici de futsal în camera intimă”.

Apocalipsa

Posted: iunie 20, 2014 in Scrierile mele

Azi noapte am avut un coșmar. Vai și-amar! M-am perpelit ca pus pe grătar, când pe stânga când pe dreapta, când pe spate și cu fața-n jos, când pe burtă și cu fața-n sus. Citisem afirmația unor cercetatori, evident, britanici, dându-și cu un presupus despre un nou apus, de parc-am duce lipsă de-o apocalipsă. Ce se întâmplă dacă se oprește din învârtit pământul? Cercetători, cercetători dar, azi dimineață, înainte de a coborî în bucătărie unde, pe o farfurie mă aștepta cafeaua, mi-am aruncat ochii pe fereastră. Mi s-a părut clar, cel puțin așa se vedea din Agigea,… nu ne mai învârtim în jurul soarelui. Ploua cu găleata. Toate „apele române” erau la noi pe stradă. Vântul „bătea” așa cum s-a prognozat. De-ai fi ieșit afară te dezbrăca și gol pușcă, ai fi țâșnit ca din tun, în „glonț alergător” spre est (așa au zis, vezi Doamne, estul rămâne). Mă limitez în gândire și extrapolând situația, nu prea departe de casă, ba pe o buca’ de autostradă, ba pe-un drum național, ba de căruță, până-n Timișoara. Toată țara o va lua spre est. Pentru că am ceva expertiză, pusă bine-ntr-o valiză, am făcut o mică analiză balistică cu care, am de gând să rup gura cercetătorilor britanici. Am calculat odată apoi, am refacut calculele ținând cont de axă și de paralaxă (nu-mi venea să cred) și mi s-au confirmat, vom ateriza, tot neamul, în Vietnamul de Nord (cică ar fi un acord), motiv pentru care vă recomand să vă antrenați. Luați de la Gârneață sau direct din piață, multă verdeață, nițel pătrunjel, vă face aeromodel, leuștean, tot drumul veți dormi buștean, urzici, dacă-i luați și pe bunici, să fiți la modă încercați cu lobodă, mărar, să aveți habar unde-ați ajuns, busuioc să aveți noroc, în loc de lămăi pentru tăiat greața, daca vi s-a prescris, serviți macriș,…Calculele mele, de se vor adeveri, o să fiți folosiți la spații verzi,…la „păscut” iarbă.

Nu numai ciolanul…

Posted: iunie 12, 2014 in Scrierile mele

Eu când văd un popa, văd negru în fața ochilor…c-așa sunt îmbracați, de parcă sunt în doliu. Le-o fi murit cineva ?! Odihnească-se-n pace! Numai ei n-au pic de odihnă, ne-au umplut de lăcașe și în curând vom avea numai „orașe cu trei sute de biserici”. N-au odihnă, sapă! Măcar ei sapă cu „cap”. N-am auzit de vreun popă pe care s-a surpat pământul în afara celui, intentionat, azvârlit cu lopata la înmormantare. Deschid o paranteză. Nici să săpăm șanturi nu știm, atât de proști suntem. Nu există an să nu aud că a mai murit unul îngropat de pământ. N-am învățat nimic. Inchid paranteza și revin la săpatul popilor. Nu știu cum dracu fac de găsesc niște oase cărora preoțește le spun moaște. Le scot de sărbători, la pupat,… și lumea credulă se-nghesuie mai ceva ca la pomenile electorale. Ca să mergeți la sigur, garantat sută la sută, câteva propuneri „clocite” de ieri. O să fiți boieri, deștepți și educați, sănătoși tun…hai să vi le spun:
Probleme cu banii: falanga degetului mic…îi primești în plic. Aici sunt două probleme: dacă ști ce-i o falangă și nu ști ce-i degetul mic, nu iei nimic; dacă ști ce-i degetul mic și nu ști ce-i o falangă, ei o rangă…de la mine, ca n-ai învațat bine.
Un indiciu pentru serviciu ar fi degetul mijlociu. Pentru câștig mare de la piciorul stâng. Cel drept e bun pentru accept de dosar. Ca să fii apt sau aptă e bine de completat cu rugaciuni la Sfântul Așteaptă.
La examene, să n-o dai în bară… pupă zona lombară. Mai avantajos ar fi mai jos și ca să fiu concis m-am gândit la coccis (popular, început de coadă, adică noadă). Nu-ți fie teama! „Gaura” dispare-n timp.
Vara, de ai probleme cu canicula, cea mai bună e clavicula iar, pentru indivizi cu hemoroizi…femurul. Garantat, nu vor mai avea probleme cu… rima.
Ca să n-aveți probleme de sănătate e bine să le pupați pe toate.
Politrucilor le-ași recomanda osul sacru că prea guvernează ca dracu dar, ei pupă numai ciolane și oase carpiene, fură ca niște hiene.

Much ado about nothing

Posted: iunie 9, 2014 in Scrierile mele

Scrisă mai demult și nepostată, m-am gândit s-o reactualizez. Nu e târziu niciodată.

Dacă mi-a rămas ceva de la Shakespeare îmi amintesc doua expresii devenite celebre „To be or not to be” (A fi sau a nu fi) și „Much ado about nothing” (Mult zgomot pentru nimic). Expresiile se potrivesc foarte bine în politica și analiza politică a vremurilor noastre, ca și cum „cronicarii” de azi ar scrie cu „pană de gâscă” pe Facebook, Blog-uri, Ziare on-line, Hot news, sau chiar în presa scrisă care, vorba lui Caragiale, „lipsește cu desăvârșire”.
Mă opresc la „Much ado about nothing” și-mi imaginez cum ar fi scris un cronicar din vremea aceia (emigrant român la cotidianul El Pais, dacă era) despre căteva evenimente din România:
Arestarea lui Năstase: „Padre Adriano, gobernator de Cornu, el maestro de Don Victor Viorel, infante de la Ponta, fue arestado por la Inguisition… vrăjitoria con casas”.
La venirea unui emisar, taman de peste ocean, s-a consemnt de cronicar: „Don Victor Viorel de la Ponta: disparicio a distancia. El estada cautato incluso in una gaura de serpiente. Niente. Nesuna recompansa par la găsitor. Finalmente, revenito directamente a gobernator de la Antena 3, Don Felix. El dicho que fue plecato, de ieri, la un poco oieri. El ama mucho udrea (Scuzați-l!….Cred c-a vrut să zică …urda)”

Mai erau episoade de notat dar, băsist catalogat, mă rezerv la un final, mai apropiat. După ce s-a „decretat” că USL trăiște și PNL va reveni în USL parcă-l văd pe „Don Victor Viorel, infante de la Ponta”, ca în „Much ado about nothing”, undeva la Patriarhie ridicând vălul „miresei zbangie” și în loc de Antonescu dă de Dan Diaconescu.

A fi sau a nu fi

Posted: iunie 8, 2014 in Scrierile mele

Nu știu ce-am avut azidimineață. După ce m-am spălat pe corp și pe față, ca să îmbunătățesc mediul ambiant, ca deodorant, am folosit pasta de ras. E clar, nu eram în apele mele.Singur acasă, am găsit pe masă o listă de cumpărături. Am plecat la Auchan…lista a rămas pe masă, sacoșele, undeva, în casă. M-am trezit la Auchan fără niciun ban…aveam carduri așa că, am căutat un cărucior „la liber”. Ajuns acasă, am confruntat marfa cu lista de pe masă. Paralele inegale, ca să folosesc un aparat din gimnastică. M-a sunat a mea nevastă și m-a întrebat dacă m-am descurcat si cam ce am luat. I-am raspuns sec „Am luat ce-am cumpărat”. Mie nu-mi place să merg la cumpărături, am tot timpul senzația că ies cu coșul și cu buzunarele aproape goale, „c-așa e-n tenis” (nicio aluzie la Halep…Onorabilă), vorba regretatului actor, marele artist, Toma Caragiu. Asta mi-a amintit de declarația celui mai ministru dintre ministri, Ponta: „N-am visat să devin un prim-ministru. Am visat să devin un mare sportiv sau un mare artist…”. Visurile lui s-au îndeplinit, este prim ministru, mare sportiv, mare artist și „cel mai iubit dintre pământeni”, de la Ceaușescu încoace. M-au deranjat comentatorii de pe ziare.com. Cică țața Leana și-ar fi luat doctoratul pe bune. Cică ar fi bun la alba-neagra, „asta-i albă, asta-i neagră”, asta-i „ue” asta-i „mue”, „asta-i Schegen, asta nu e”, sau ar fi bun la canotaj, opt în barcă el,…„plus unu” și în fine unul se întreba dacă bufonul este sportiv sau artist. Comentatori răutăcioși, motiv pentru care vreau să-i contrazic un pic.
Ca Prim este bine legat,… înalt ca bradul (m-am opintit în singura rimă, gardul, și m-am oprit)
Ca sportiv, ce pot să zic? Baschet? In curtea școlii, înainte de BAC, pe care și-l dorește ca anul trecut. Pilot? Nu în mașini cu volanul pe dreapta. Așa ca, vă contrazic, cele mai mari șanse de a deveni un campion, recunoscut pe plan mondial, le are în gimnastică…la sărit calul.
Ca artist, mă rog, ca actor? Aici e cel mai mare. Joacă într-un serial difuzat zilnic pe micile ecrane. Cârcotașii spun c-ar fi o comedie. Eu și alții, că ar fi o dramă. Nimeni nu recunoaște că ar fi un serial de acțiune. De câte ori îl văd dimineața, pe răcoare, parcă-l văd pe Hamlet cu craniul în mână, mă rog, cu o căpățănă din rasa York, spunâdu-și faimoasa replică „To be…”după care, orice mare actor, face o mică pauză. Beneficiind de o regie bine pusă la punct, de excepție, el, adică Ponta, face o pauză mai mare. Replica fiind din actul 3 (se poate verifica) unii cârcotași îl cred, deja, pe la „Antena trei” declarând că n-a iubit-o niciodată pe Daciana visând-o numai pe Elena Udrea. Invidioși. Revine seara, tot pe racoare, să fie în ton cu vremurile, imperturbabil, ca un mare actor. Grav și fără să i se miște vreun mușchi pe față finalizează celebra frază „…or not to be”.