Arhivă pentru iulie, 2014

Cea mai promițătoare zi

Posted: iulie 30, 2014 in Scrierile mele

Spunea cineva că nu trebuie să subestimezi puterea prostimii în grupuri mari motiv pentru care nu aștept fericirea din partea lor. Cele mai multe minciuni se spun după o partidă de „pescuit” electorat. La noi, orice guvern nou, a avut nevoie de guvernul vechi sau de un președinte pe care să poata da vina. Vin la putere fără să-și învețe lecția și regulile pentru că numai așa ar putea să le încalce într-un mod corect. „Cea mai promițătoare zi este ziua de mâine dar, nu știu cum se face că atunci când ne trezim este tot astăzi”.

Le dau dreptate la amândoi

Posted: iulie 24, 2014 in Scrierile mele

In legătură cu reducerea CAS cu 5% la angajatori i-am ascultat atât pe Băsescu cât și pe Ponta. Primul a spus că vor fi probleme cu pensiile, al doilea ar fi de parere că nu. Le dau dreptate la amândoi. Banii pentru pensiile mari vor ajunge întotdeauna, nu vor ajunge pentru pensiile mici.

Ieri l-am ascultat pe cinstitul prim ministru. Vai, ce frumos ne-a vorbit despre realizările lui, în doi ani de mandat, cu atâta lăudat, de mi-am adus aminte, de un banc. Un țăran din Poplaca, om cinstit, s-a gândit să-și vândă vaca, degrabă, era slabă, să poată pleca să muncească undeva pe-afară. Vaca nu mai mâncase de-o lună bună, aflase că taurul comunal o înșelase c-o vițică cu zece ani mai mică. Deși taurul cel tânăr îi zâmbea duios, i se parea un căcăcios, n-o „încălzea” după cum se hlizea și colac peste pupază o dezavantaja c-o taxă mai mare pentru însămânțare. Devenise stearpă și, fireste, s-a gândit că producția de lapte pe cap de locuitor, în comună, descrește. Astea le spunea țăranul din Poplaca celor ce și-ar fi dorit vaca până când, un jmecheraș de la oraș, înalt ca bradul, țanțoș și fițos, însoțit de o fetișcană cu privire aeriană, i-a rânjit de sus și i-a spus: „Nu așa se vinde vaca, băi țărane din Poplaca. Ia să vezi cum ne descurcăm noi: Ia neamule vaca, nu dă lapte cu cinzeaca ci cu tona pe lună de umple o arenă să-noate o balenă. Fată patru viței odată care, la maturitate ajung vaci sau boi, de soi, de-o să dați anunțuri, în ziarele locale, că angajați noi argați la rânit grajduri. Vă va crește bugetul de-o să petreceți cel puțin o luna tocmai în Dubai. Cu vaca asta acoperiți fără să vă chinuiți, dup-un rumegat, cu un singur bălegat, o gaură de cinci la sută, garantat, sută la sută”.
Auzind țăranul din Poplaca cât de bună-i este vaca privindul pe rânjitu’ de jos în sus i-a spus: Păi, dacă-i așa de bună n-o mai vând.

In parc

Posted: iulie 20, 2014 in Scrierile mele

Aveam întâlnire într-un parc cu un prieten ce venea de departe și întârzierea lui m-a „trimis” la plimbare și pe scurt:
Copii cu „motorizate” de unul sau două picioare putere cu bunicii (parinții erau la „produs”), puseseră de un raliu.
Un bunic cu Jurnalul Național în mână: „Dumnezeii mătii!”,il aud si după direcția privirii mi-am dat seama că înjurătura n-avea nicio legătură cu lectura sau cu Tucă ci c-o fătucă, nepoata lui care, se depărta de banca pe care ședea.
Înhămați la o bunicuță, gemeni sau gemene, nu mi-am dat seama, învățând să meargă, trăgeau de bunicuță ca de-o caruță.
Desi scria „Interzis câinilor” dacă-i adunai puneai de-o „haită”. Un tânăr își antrena „odrasla” c-o minge pe iarbă, asta mi-a adus aminte de câinele meu, un Airedale Terrier pe nume Rulf care, dacă i-ar fi prins mingea nu-i mai dădea drumul decât la masa de seară, acasă. Apostrofat de paznic tânărul s-a ștrofocat, ofuscat, „Ce bă, te-a trimis Băsescu!?” Câinele, nevinovat, și-a ridicat un picior ușurându-se pe o plantă și la cât de „bine” văd în depărtare mi-ar fi plăcut să fi fost o „mazăre”.
Pe o bancă, cât era de lungă,culcat pe-o dungă, un tănăr de varsta lui Romeo visa la o saltea Dormeo. Adormise pe o „melodie” ce se auzea, un zornait de zaruri din Clubul Pensionarilor, singurul loc unde se putea citi cu litere de-o șchioapă „Interzis accesul copiilor”. Oare ce făceau pensionarii între două jocuri de table?

Cei patru evangheliști…

Posted: iulie 18, 2014 in Scrierile mele

Ieri am primit un colaj cu „reportaje” diferite (http://www.criterii.ro/index.php/en/national/9637-l-au-vazut-zeci-de-mii-trebuie-sa-il-vada-18-milioane-daca-nu-l-vedeti-nu-aveti-dreptul-sa-votati), atât de aiurite, văzute azi, că nu mai înțeleg nimic, afectându-mă epidermic de mi s-a făcut părul băț pe mâini și picioare, de indignare. Deontologic vorbind i-aș trimite pe acești „jurnaliști” la un cabinet stomatologic să le „re-plateze” măseaua de minte, să-și aducă aminte de perioada cănd, poate au avut norocul s-o ia pe „coajă”, de la mama și mama mamei lor, în cei șapte ani de-acasă, măcar pentru minciună.
La cât căcat au mâncat, la o adică, Ciuvică sau Badea și Gâdea, sub formă de glazură pe o acadea (precum bănuiți, sunt bine plătiți) ar trebui să le „stingă” cineva lumina. Deontologia o comandă patronul. Am auzit că și la Digi 24 ar fi cam așa „Ne vom despărți de oricine (se refarea la un jurnalist dat afară) nu împărtășește valorile în care noi credem…” In ce valori credeți? Jurnalistul (nici nu știu dacă trebuie sa-l pun între ghilimele) a îndrăznit să-l critice pe cel mai cinstit prim ministru al României, un om de-o integritate morală de stă mata în coadă de la Burebista până-n zilele istea.
L-am văzut pe Gâdea. Ăsta și la mate a învățat prost aducându-mi aminte de expresia cu cei patru evangheliști care erau trei… Intr-un interviu cu Crin, pe care l-a lins pe toate părțile cât a fost de-al lor, cu venele de la gât umflate, s-a oprit din scuipat și aproape a țipat la Crin. Aveți o obsesie (asta am adăugat-o eu), dintre care „vă spun două: Gâdea, Ponta și antena trei”