Am prins-o…

Sunt ani mulți de când n-am mai schimbat „o vorbă” cu un copil așa de mic și am fost uimit de câte știa nepoțica mea. L-a tăierea moțului, exact în ziua când împlinea un an, am găsit-o cu cartea în mâna. Nu, nu era „Mecanica fluidelor”, era de-aia cu poze, tot felul de animale, reptile și moluște.

„Arată-i lui bunicu’ oaia” și fără să greșească a pus degetul pe ea. La sfatul fiicei mele am închis cartea și i-am dat-o întrebând-o „Undei melcul?”. N-a răsfoit-o, a deschis direct la ultima pagină unde doi melci „aliniați se duce-au la baltă „să bea apă cu nitrați”. „Da’ porcii, unde-s porcii?” gândind c-or fi și poze cu politicieni (locul lor e în cărțile cu animale). Nu era nici Iliescu, nici Năstase, nici Băsescu, nici…râdea când mi-a arătat un porc sadea. „Dar varanu’, unde-i varanu?”. Am prins-o…pe „varanu’” nu-l cunoștea.