In parc

Aveam întâlnire într-un parc cu un prieten ce venea de departe și întârzierea lui m-a „trimis” la plimbare și pe scurt:
Copii cu „motorizate” de unul sau două picioare putere cu bunicii (parinții erau la „produs”), puseseră de un raliu.
Un bunic cu Jurnalul Național în mână: „Dumnezeii mătii!”,il aud si după direcția privirii mi-am dat seama că înjurătura n-avea nicio legătură cu lectura sau cu Tucă ci c-o fătucă, nepoata lui care, se depărta de banca pe care ședea.
Înhămați la o bunicuță, gemeni sau gemene, nu mi-am dat seama, învățând să meargă, trăgeau de bunicuță ca de-o caruță.
Desi scria „Interzis câinilor” dacă-i adunai puneai de-o „haită”. Un tânăr își antrena „odrasla” c-o minge pe iarbă, asta mi-a adus aminte de câinele meu, un Airedale Terrier pe nume Rulf care, dacă i-ar fi prins mingea nu-i mai dădea drumul decât la masa de seară, acasă. Apostrofat de paznic tânărul s-a ștrofocat, ofuscat, „Ce bă, te-a trimis Băsescu!?” Câinele, nevinovat, și-a ridicat un picior ușurându-se pe o plantă și la cât de „bine” văd în depărtare mi-ar fi plăcut să fi fost o „mazăre”.
Pe o bancă, cât era de lungă,culcat pe-o dungă, un tănăr de varsta lui Romeo visa la o saltea Dormeo. Adormise pe o „melodie” ce se auzea, un zornait de zaruri din Clubul Pensionarilor, singurul loc unde se putea citi cu litere de-o șchioapă „Interzis accesul copiilor”. Oare ce făceau pensionarii între două jocuri de table?