Păi, dacă-i așa de bună…

Ieri l-am ascultat pe cinstitul prim ministru. Vai, ce frumos ne-a vorbit despre realizările lui, în doi ani de mandat, cu atâta lăudat, de mi-am adus aminte, de un banc. Un țăran din Poplaca, om cinstit, s-a gândit să-și vândă vaca, degrabă, era slabă, să poată pleca să muncească undeva pe-afară. Vaca nu mai mâncase de-o lună bună, aflase că taurul comunal o înșelase c-o vițică cu zece ani mai mică. Deși taurul cel tânăr îi zâmbea duios, i se parea un căcăcios, n-o „încălzea” după cum se hlizea și colac peste pupază o dezavantaja c-o taxă mai mare pentru însămânțare. Devenise stearpă și, fireste, s-a gândit că producția de lapte pe cap de locuitor, în comună, descrește. Astea le spunea țăranul din Poplaca celor ce și-ar fi dorit vaca până când, un jmecheraș de la oraș, înalt ca bradul, țanțoș și fițos, însoțit de o fetișcană cu privire aeriană, i-a rânjit de sus și i-a spus: „Nu așa se vinde vaca, băi țărane din Poplaca. Ia să vezi cum ne descurcăm noi: Ia neamule vaca, nu dă lapte cu cinzeaca ci cu tona pe lună de umple o arenă să-noate o balenă. Fată patru viței odată care, la maturitate ajung vaci sau boi, de soi, de-o să dați anunțuri, în ziarele locale, că angajați noi argați la rânit grajduri. Vă va crește bugetul de-o să petreceți cel puțin o luna tocmai în Dubai. Cu vaca asta acoperiți fără să vă chinuiți, dup-un rumegat, cu un singur bălegat, o gaură de cinci la sută, garantat, sută la sută”.
Auzind țăranul din Poplaca cât de bună-i este vaca privindul pe rânjitu’ de jos în sus i-a spus: Păi, dacă-i așa de bună n-o mai vând.