Tot de Stânta Maria

Posted: august 16, 2014 in Scrierile mele

Fiică-mea a plecat de miercuri, din București,spre casă. N-a ajuns. După cum s-au „prelingit” șoselele, Agigea este undeva în punctul cel mai de sud al Greciei sau poate în Croația, la Dubrovnic. A sunat-o pe colega mea de pat că e bine, a întrebat și despre mine. M-am bucurat că n-a apelat la vecinul meu, nea Costică. El se putea uita peste gard și m-ar fi văzut bându-mi cafeaua de dimineață, în chioșc, tinându-i „de frumos” lui socru-meu, că „de urât” se săturase. Asta mi-a adus aminte de bătrânelul de pe strada mea, cel ce dăduse binețe la doua bătrânețe care, despre copii, mi-a spus. „Tinere (așa mă vedea el privindu-mă pe îndelete) am un câine, lățos și frumos. Dacă nu sunt atent, când închid poarta, tâșnește în stradă. Degeaba îl strig. Nu se întoarce decât seara cănd îi pregătesc masa. Ultima dată s-a întors a doua zi, dimineața, plin de sânge. Rănit, a intrat în curte spășit.”

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile tale sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s