Se termină bălăcăreala electorală. Patrusprezece cioburi dintr-o oală spartă. Parcă trăim într-un „Perpetuum mobile” și vorba lui Sorescu: „Între idealurile oamenilor / Și realizarea lor/ Întotdeauna va exista / O diferență de nivel / Mai mare /Decât cea mai înaltă cascadă”. Indiferent pe cine votăm diferența de nivel va crește.
Arhivă pentru octombrie, 2014
Nu vorbesc despre cei ce nu știu sări calul și o spun mai pe sărite referindu-mă la politicienii de vocație care, se îndeletnicesc cu diferite afaceri dintre care cea mai bună și bănoasă este furtul. Niște paraziți care-și infectează copiii s-o ia pe calea recomandată de familie. Asta îmi aduce aminte de o reclamă. La o maternitate, un tată către moașă: „Il vreau ca pe ăsta și să știe să cânte la pian”. Politicienii îl vor altfel: „Să semene cu mine sau, indicând un altul, mai breaz. Să știe să mintă și să fure”. Niciunul dintre oamenii de rând n-are nicio șansă dar, în „prostia” lui, are grație. Să nu se mire dacă peste câțiva ani îl va conduce, în acelați mod, copiii politicienilor de azi. „Gândesc la fel, vor fura la fel”. Așchia nu sare departe de trunchi.
Pupatul moaștelor Sfintei Parascheva s-a terminat și oamenii s-au întors la casele lor, cei care s-au întors, și așteaptă îndeplinirea dorințelor. Nu știu cum se face dar, în fața moaștelor și a lui Dumnezeu oamenilor le dispare hippopotomonstrosesquipedaliophobia (teama de cuvinte). Se roagă să li se dea, orice, numai să poată zice „să fie primit”. Faptul ca din în ce in ce mai mulți români se duc la „pupat” (nu-i pun la socoteală pe politicienii care, se duc să se roage pentru vot dar, nu la moaște sau la Dumnrezeu) mă duce gandul că ar fi două variante: fie nu le-au fost îndeplinite dorințele zicându-și că „re-încercarea moarte n-are”, fie ne prostim exponențial și ruga devine singura șansă (poate-poate). Să nu credeți c-aș avea ceva cu credința. Suntem liberi să credem în ce vrem, adică un fel de „fiecare cu Dumnezeul mamii lui” dar, oricât de îndepărtate ar fi șansele existenței lui Dumnezeu, există o asimetrie și mai mare în penalizarea estimării greșite.
Dacă credeți în Dumnezeu există două variante: fie să aveți dreptate și să dobândiți „fericirea veșnică” într-un loc cu verdeață unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin (am scris fericirea veșnică între ghilimele pentru Biblia notează că după ce Dumnezeu l-a creat pe Adam l-a pus la treabă în grădină, de unde trag concluzia că „fericirea veșnică” se va rezuma la tunsul ierbii din „locul cu verdeață”), fie nu credeți și n-aveți nimic de pierdut.
Dacă nu credeți în Dumnezeu există două variante: fie există și veți avea parte de o pedeapsă veșnică în SRL-ul deschis de Scaraoțchi, ca lucrători la smoală (Scaraoțchi n-a fost creat, a fost un înger ce a ajuns în staful lui Dumnezeu falsificându-și CV-ul și și-a băgat mâna în bugetul Universului „trăgându-și” în cont o galaxie. Depistat de Agenția de Integritate a fost judecat de Înalta Curte a Îngerilor, trimis în arest la domiciliu unde și-a deschis o fabrică de smoală), fie nu există și nu mai contează.
Concluzie: Cea mai bună variantă este să credeți. Una e sa tunzi iarbă și alta e să faci smoală.
S-a întâmplat în primăvara acestui an de grație. Nevastă-mea a convocat Consiliul de familie în formă lărgită adică, eu și ea. De obicei Consiliul de familie e ea. Cum în Consiliul de familie hotărârile se iau numai în unanimitate de voturi, în forma lărgită se putea risca un balotaj. Ăsta era motivul de îngrijorare ce-l citeam pe fața ei. Deși sunt un tip deschis la vorbă, ea a deschis discuția și uite așa, cu inima deschisă, mi-a spus ce are pe suflet. „Dragă, eu zic să cumpărăm pământ”. Dupa acest efort a făcut o pauză privindu-mă și încercând să-mi ghicească gândul. Eu n-am înclinații către agricultură. Sunt arac, să nu zic lemn, rămânănd astfel în domeniu pus cu atâta sinceritate în discuție dar, văzând-o pe nevastă-mea cum se înclină după hârtiuța ce-i căzuse din mână, mi-am dat seama că ea are înclinații. În fond, ce?! Băsescu a cumparat pământ?! A cumparat. Voiculescu a făcut avere cu pământ?! A facut. Datorită agriculturii PIB-ul a umplut „sertărașul” de la biroul Ministerului de Finanțe?! L-a umplut. Dovedind o matură (am pus diacritice să nu se citeasca „mătură”) chibzuință am spus „De acord dar, să facem și o analiză financiară”. Analiza era deja făcută pe hârtiuța care mi-a întărit convingerea că nevastă-mea are înclinații. S-a votat în unanimitate: „Ne permitem”. Am trecut la treabă. Eu am plecat la serviciu și ea să prospecteze piața.
Venind de la serviciu nevastă-mea m-a întâmpinat, radiind de bucurie: „Am găsit la ofertă. Zece lei sacul de 20 litri”. „Te-ai cam lăcomit !”, mi-am spus în gând să nu-i stric buna dispoziție (știam că se găseau și la 3 „litri”). Am vărsat parte din pământ într-o jardinieră și, la terminarea „arăturilor” de primăvară, am plantat ardei iuți. În paranteză fie spus, n-au ieșit mulți dar, de calitate. Cu unul puteam „lecui” toată Agigea. Pământul rămas l-am pus într-o altă jardinieră propunând să plantăm șofran. Prividu-mă mirată o aud: „Șofran?!”. „Ăsta crește sigur” i-am spus răstălmăcind o vorba românească: „Ce știe șofranul cine e țăranul”.
Sondajele sunt comandate de partide. Au bani și ies după cât de bine plătesc. Mai nou, sau poate nu sunt la curent, se fac prin telefon. Firme „specializate” angajează câțiva „sondori” să „sondeze” în mintea prezumtivilor alegători. Parcă-i văd la analiza rezultatelor:
-Șefu’! Unu m-a făcut „țigancă împuțită”.
-E băsist, trece-l la Udrea.
-Pe mine m-a făcut „măi animalule!”
-Nostalgic, trece-l la nehotărâți, Iliescu nu mai candidează.
-Mie mi-a zis „Ce bă, ești nebun?!”
-Dacă ți-a zis „nebun” într-un cuvânt, trece-l la Vadim.
-Unu’ m-a ținut un sfert de oră la telefon. N-am înțeles nimic.
-Ăla și-a dat doctoratul cu tine, trece-l la Ponta….
Concluzia finală a tras-o seful: „Dacă jumătate din populația României se va prezenta la vot vom avea o prezență de 50%”. Asta mi-a adus aminte de nevastă-mea pe care am rugat-o sa sondeze tancul cu motorină, să vedem pe ce ne bazăm, vine iarna. N-avea cum să greșească, tancul era tot acolo, sticlă de nivel avea si la verificare era așa cum mi-a spus „Draga, e pe sfert, adica 25%”.
Aron after 65 