Arhivă pentru octombrie 15, 2014

Agricultura si nevastă-mea

Posted: octombrie 15, 2014 in Scrierile mele

S-a întâmplat în primăvara acestui an de grație. Nevastă-mea a convocat Consiliul de familie în formă lărgită adică, eu și ea. De obicei Consiliul de familie e ea. Cum în Consiliul de familie hotărârile se iau numai în unanimitate de voturi, în forma lărgită se putea risca un balotaj. Ăsta era motivul de îngrijorare ce-l citeam pe fața ei. Deși sunt un tip deschis la vorbă, ea a deschis discuția și uite așa, cu inima deschisă, mi-a spus ce are pe suflet. „Dragă, eu zic să cumpărăm pământ”. Dupa acest efort a făcut o pauză privindu-mă și încercând să-mi ghicească gândul. Eu n-am înclinații către agricultură. Sunt arac, să nu zic lemn, rămânănd astfel în domeniu pus cu atâta sinceritate în discuție dar, văzând-o pe nevastă-mea cum se înclină după hârtiuța ce-i căzuse din mână, mi-am dat seama că ea are înclinații. În fond, ce?! Băsescu a cumparat pământ?! A cumparat. Voiculescu a făcut avere cu pământ?! A facut. Datorită agriculturii PIB-ul a umplut „sertărașul” de la biroul Ministerului de Finanțe?! L-a umplut. Dovedind o matură (am pus diacritice să nu se citeasca „mătură”) chibzuință am spus „De acord dar, să facem și o analiză financiară”. Analiza era deja făcută pe hârtiuța care mi-a întărit convingerea că nevastă-mea are înclinații. S-a votat în unanimitate: „Ne permitem”. Am trecut la treabă. Eu am plecat la serviciu și ea să prospecteze piața.
Venind de la serviciu nevastă-mea m-a întâmpinat, radiind de bucurie: „Am găsit la ofertă. Zece lei sacul de 20 litri”. „Te-ai cam lăcomit !”, mi-am spus în gând să nu-i stric buna dispoziție (știam că se găseau și la 3 „litri”). Am vărsat parte din pământ într-o jardinieră și, la terminarea „arăturilor” de primăvară, am plantat ardei iuți. În paranteză fie spus, n-au ieșit mulți dar, de calitate. Cu unul puteam „lecui” toată Agigea. Pământul rămas l-am pus într-o altă jardinieră propunând să plantăm șofran. Prividu-mă mirată o aud: „Șofran?!”. „Ăsta crește sigur” i-am spus răstălmăcind o vorba românească: „Ce știe șofranul cine e țăranul”.