Penalizarea estimării greșite

Posted: octombrie 18, 2014 in Scrierile mele

Pupatul moaștelor Sfintei Parascheva s-a terminat și oamenii s-au întors la casele lor, cei care s-au întors, și așteaptă îndeplinirea dorințelor. Nu știu cum se face dar, în fața moaștelor și a lui Dumnezeu oamenilor le dispare hippopotomonstrosesquipedaliophobia (teama de cuvinte). Se roagă să li se dea, orice, numai să poată zice „să fie primit”. Faptul ca din în ce in ce mai mulți români se duc la „pupat” (nu-i pun la socoteală pe politicienii care, se duc să se roage pentru vot dar, nu la moaște sau la Dumnrezeu) mă duce gandul că ar fi două variante: fie nu le-au fost îndeplinite dorințele zicându-și că „re-încercarea moarte n-are”, fie ne prostim exponențial și ruga devine singura șansă (poate-poate). Să nu credeți c-aș avea ceva cu credința. Suntem liberi să credem în ce vrem, adică un fel de „fiecare cu Dumnezeul mamii lui” dar, oricât de îndepărtate ar fi șansele existenței lui Dumnezeu, există o asimetrie și mai mare în penalizarea estimării greșite.
Dacă credeți în Dumnezeu există două variante: fie să aveți dreptate și să dobândiți „fericirea veșnică” într-un loc cu verdeață unde nu este nici durere, nici întristare, nici suspin (am scris fericirea veșnică între ghilimele pentru Biblia notează că după ce Dumnezeu l-a creat pe Adam l-a pus la treabă în grădină, de unde trag concluzia că „fericirea veșnică” se va rezuma la tunsul ierbii din „locul cu verdeață”), fie nu credeți și n-aveți nimic de pierdut.
Dacă nu credeți în Dumnezeu există două variante: fie există și veți avea parte de o pedeapsă veșnică în SRL-ul deschis de Scaraoțchi, ca lucrători la smoală (Scaraoțchi n-a fost creat, a fost un înger ce a ajuns în staful lui Dumnezeu falsificându-și CV-ul și și-a băgat mâna în bugetul Universului „trăgându-și” în cont o galaxie. Depistat de Agenția de Integritate a fost judecat de Înalta Curte a Îngerilor, trimis în arest la domiciliu unde și-a deschis o fabrică de smoală), fie nu există și nu mai contează.

Concluzie: Cea mai bună variantă este să credeți. Una e sa tunzi iarbă și alta e să faci smoală.

Comentarii
  1. Gheorghe Boros spune:

    Ion din Apahida merge sa il viziteze pe Gheo in America.

    Gheo il plimba, il omeneste si, cand sa se intoarca Ion in Romania, ii zice: „Ma, Ioane, ma…ramai tu aice, ma. Unde meri inapoi, in saracia ceea? Aice om fi amandoi, ne-om gasi doua fete faine…”.
    D’apoi Ion nu si nu, ca doara nu-si lasa el Apahida si Clujul drag pentru un pumn de dolari.
    Dupa o vreme, Gheo primeste o scrisoare de la Ion, pe foaia din plic aflandu-se desenate trei oi si-un bou pe spate, cu toate picioarele-n sus. Amu’ , se scarpina Gheo in cap: „Tulai, ca Ion aista e si analfabet…da’ ce-o vrut numa’ oare sa zica?!”

    Se tot uita, se tot uita, mai intreaba printre romani…nimeni nu-l desluseste. Intr-un bun ceas, cineva ii spune: „Mai, Gheo, asa lucru complicat numa’ Rabi din New York a sti sa-ti dezlege, ca el o fost plecat din Romania, ma!”

    Ajunge Gheo si la Rabi…Rabi se uita la scrisoare…apoi zice: „Gheo, daca nu stiu toata povestea, nu pot sa te luminez”.

    Gheo ii tot povesteste ce si cum a fost, apoi Rabi brusc se inveseleste si-i spune: „A, pai atunci e limpede, zice asa: „oi, oi, oi…ce bou am fost ca m-am intors!””

Lasă un răspuns

Completează mai jos detaliile cerute sau dă clic pe un icon pentru a te autentifica:

Logo WordPress.com

Comentezi folosind contul tău WordPress.com. Dezautentificare /  Schimbă )

Poză Twitter

Comentezi folosind contul tău Twitter. Dezautentificare /  Schimbă )

Fotografie Facebook

Comentezi folosind contul tău Facebook. Dezautentificare /  Schimbă )

Conectare la %s