Moş Crăciune, Moş Crăciune!

Ponta este cel mai bun exemplu că Platon avea dreptate când spunea că bunul simț e un lucru care nu poate fi învățat niciodată, de aceia nu mă mai miră nimic văzându-l, din nou, pe „sticlă” cu acelaşi rânjet dând românilor sfaturi din „suprema” lui filozofie „azi e azi, iar mâine – vom trăi şi vom vedea”. Nu i-a mai rămas decât să-i scrie lui Moş Crăciun o scrisoare dictată, în stil liric, de cea care, incă, îl condamnă ca n-a ajuns o primă doamnă, ca să i se implinească, şi lui, o dorinţă ce nu-i a bunului simţ cerinţă:
„Moş Crăciune, Moş Crăciune! Mi-am dorit la Controceni să intru, nu ca pisicuţ ci ca un leu şi la mai puţin de-un metru să-nfing în fundul lui Băsescu un bombeu. Ai văzut şi tu c-am făcut pe dracu-n patru, am minţit, am jucat teatru. Multă lume recunoaşte c-am fost şi pe la pupat de moaşte. Am dat pomeni din Constanţa până-n Apuseni. Sfetnici mi-au fost americanii că, doream să pun de-un sfanţ şi când credeam că-i mai frumos, toate s-au întors pe dos, a câştigat un neamţ. M-au acuzat că i-am împiedicat pe oameni la votat, că în partid, vorba lui Roosvelt, puţini membri pot răspunde cu „prezent!” , iar „nevinovaţii” sunt la DNA dau întruna declaraţii. Moş Crăciune, Moş Crăciune! Ca să nu mă mai complic, din tot sufletul meu mic, te rog mai lasă-mi jucăria cunoscută sub numele de România, încă vreo doi ani să mai pun deoparte nişte bani.”